2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

melic1 s [At: DDRF / V: (4-5) malec, mal~ / E: bg малик „spiriduș”] (Reg) 1 Tulburare a minții. 2 Deprindere rea Si: nărav, patimă, viciu. 3 Nărav pe care îl au unele animale de a da din picioare, a mușca, a împunge etc. 4 Boală a vitelor și a cailor, caracterizată printr-o rană la greabăn sau prin inflamarea ganglionilor de la gât. 5-6 Rană (mică).

melic2 s [At: CV 1951, nr. 2, 36 / Pl: nct / E: nct] (Reg; șhp) 1-2 Fustă (de dimensiuni mici). 3-4 Șorț (mic).

MÉLIC, -Ă adj. Care ține de muzică, referitor la muzică. ♦ Referitor la poezia lirică corală a grecilor. [< lat. melicus, cf. fr. mélique].

MÉLIC, -Ă adj. referitor la muzică. ◊ referitor la poezia lirică corală a grecilor. (< fr. mélique, gr. melikos)

melic (malic) n. inflamațiunea glandelor gâtlejului la cai. [Origină necunoscută].

melíc n., pl. e și urĭ (ung.?). Munt. vest. Obiceĭ, nărav: cal cu melic. Olt. Bubă cauzată de călărie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

melíc s. n. – Inflamare a beregatei. – Var. malic. Origine îndoielnică. După Cihac, II, 514, din mag. mirigy „glandă”. În Munt.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

melíc, melíce, s.n. (reg.) 1. obicei; nărav. 2. inflamarea glandelor de la gât la cai.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MELIC < cf. arab melik „rege”, n. adus de armeni și subst. melic. 1. – act.; – ești s; cu as. regr. Milic/ești s. (Arh); -escu (Sd XVIII). 2. Meleca prof., 1890; Meleacă, D-tru (Puc); cf. și subst. meleapică, variantă la neleapcă (DLR); cf. Melecan, act.

Intrare: Melic
Melic nume propriu
nume propriu (I3)
  • Melic
Intrare: melic
melic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melic
  • melicul
  • melicu‑
  • meli
  • melica
plural
  • melici
  • melicii
  • melice
  • melicele
genitiv-dativ singular
  • melic
  • melicului
  • melice
  • melicei
plural
  • melici
  • melicilor
  • melice
  • melicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)