MELANIA gr. „negrită”. 1. Milania mona. (Sd XXI 62). 2. Mălania (Sd XVI). 3. Cu schimbarea p. fin.: Melana (Dm); Milana = Milanca = Mălanca, dobr. (RI XI 210 – 215); Melașca f. (16 A I 542). 4. S-au creat și masculine: Melan, I., munt., 1738 (BCI XI 69) și Mălăn, dobr. (ib. 211).

Melania Prenume feminin devenit la modă astăzi, Melanía corespunde numelui pers. gr. Meláne, dar diferența de accent indică influența franceză recentă, care a modificat forma mai veche Melánia. Numele grecesc se încadrează într-o bogată serie antroponimică de derivate sau compuse, în care apare tema melan-, cu semnificație clară pentru greci, datorită apropierii de adj. mélas, mélaina, mélan, ulterior melanos, meláni, mélanon, „negru” (din aceeași familie fac parte și cîteva neologisme românești curente: melancolie, melanemie, melanină, melanodermie, melanom etc.); Melas, Melaneus, Melanthios, Melantos, Melanippos etc. apar cu frecvență dintr-o perioadă veche a istoriei grecești. Atestate și în latină (Melania, purtat printre altele de sora poetului Decimus Magnus Ausonius, sec. 4 e.n.) o parte dintre aceste nume pătrund în onomasticonul creștin prin cultul unor martiri și martire din primele secole ale erei noastre (Melane, în sec. 4, Melaneus, în sec. 6 etc.). Prin intermediar slav, numele feminine ajung și la noi, fiind atestate încă din sec. 15 (Melana în Moldova), dar rarele apariții documentare dovedesc nepopularitatea numelui calendaristic. Situația se schimbă datorită influenței culte occidentale, care modifică accentul formei vechi, înfățișare sub care Melanía este astăzi considerat modern și fără nici o legătură cu calendarul. ☐ Fr. Mélanie, germ., it., magh., bg., rus. Melania.