4 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÉDIC1, medici, s. m. Persoană care profesează medicina (1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor. ◊ Medic de familie = medic care acordă asistență medicală și îngrijiri, în mod constant, unui bolnav sau unei familii, în baza unui contract de asigurări medicale.- Din lat. medicus.

MÉDIC2, -Ă, medici, -ce, adj. Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși). – Din med.

medic2, ~ă a [At: AR (1829), 632/11 / V: ~dec / Pl: ~ici, ~ice / E: it medico] (înv) 1-6 Medical (1-6).

medic1 sm [At: ȚICHINDEAL, A. M. 5/12 / V: (înv) ~us / Pl: ~ici / E: lat medicus] Persoană cu studii superioare care profesează medicina (1) Si: doctor.

medic3, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: med1] 1-2 Care aparține (mezilor și) perșilor. 3-4 Referitor (la mezi și) la perși.

MÉDIC2, -Ă, medici, -ce, adj. Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși). – Din med.

MÉDIC1, medici, s. m. Persoană care profesează medicina (1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor. – Din lat. medicus.

MÉDIC, medici, s. m. Persoană care practică medicina, pe baza studiilor superioare de specialitate. V. doctor (1). Mă găseam... în cabinetul unui prieten, medic de boli nervoase. ARGHEZI, P. T. 93. Medicul povesti. Rănile erau grave desigur, dar nu de moarte. C. PETRESCU, Î. II 45. Și, după cum spunea tot el, lumea trebuie să aleagă medic tînăr și avocat bătrîn. BART, E. 265. ◊ Medic veterinar v. veterinar. Medic legist v. legist.

MÉDIC s.m. Persoană care practică medicina, având studii superioare de specialitate; doctor. [< lat. medicus].

MÉDIC1 s. m. persoană care profesează medicina; doctor. (< lat. medicus)

feméie-médic s. f. (med.) Doctoriță ◊ „Destoinica muncitoare, harnica țărancă, iscusita cercetătoare, femeia-inginer, femeia-medic, femeia-profesor și, în același timp, femeia-soție și mamă, în toate aceste ipostaze, femeia din țara noastră se face prețuită și respectată.” Sc. 7 III 76 p. 1; v. și femeie-țăran(că) (din femeie + medic; cf. fr. femme-médecin; DMN 1961)

médic-cetățeán s. m. Medic interesat de activitatea obștească ◊ Medic-cetățean (titlu de articol dedicat doctorului I.B., propus candidat al F.D.P.) Sc. 14 I 61 p. 5 (din medic + cetățean; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 367)

MÉDIC ~ci m. Specialist în medicină; doctor. /<lat. medicus

Caterina de Medicis f. regina Franței, mama lui Carol IX, consiliă măcelul din noaptea sfântului Barthélemy (1519-1589).

medic m. 1. doftor ce practică medicina; 2. fig. ceea ce aduce leac: timpul e un mare medic.

Medic a. relativ la Media sau la Mezi: răsboaiele medice, între Greci și Perși (504-449 a. Cr.).

Medicis m. ilustră familie florentină care a guvernat Florența (1314-1743) și ai căror membrii cei mai celebri sunt: COSMO DE MEDICIS, posesorul unei averi mari câștigată prin comerț, capul republicei; protector al științelor și al artelor (1389-1464); LAURENȚIU MAGNIFICUL, lăsă 3 fii, dintre care ultimul ajunse papa Leon X (1448-1492); FRANCISC, protector luminat al belelor-arte, tatăl Mariei de Medicis: (1574-1589). Familia Medicis s’a stins pe la 1750.

Medicis m. nume a două regine din Franța: V. Caterina și Maria.

1) *médic, -ă s. (lat. medicus, adj. și s.). Vindecător, persoană care-ĭ scapă pe alțiĭ de boale. Fig. Timpu e marele medic. V. doctor, vracĭ.

arată toate definițiile

Intrare: Medici
Medici nume propriu
nume propriu (I3)
  • Medici
Intrare: medici
medici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: medic (adj.)
medic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medic
  • medicul
  • medicu‑
  • medică
  • medica
plural
  • medici
  • medicii
  • medice
  • medicele
genitiv-dativ singular
  • medic
  • medicului
  • medice
  • medicei
plural
  • medici
  • medicilor
  • medice
  • medicelor
vocativ singular
plural
Intrare: medic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medic
  • medicul
  • medicu‑
plural
  • medici
  • medicii
genitiv-dativ singular
  • medic
  • medicului
plural
  • medici
  • medicilor
vocativ singular
  • medicule
plural
  • medicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

medic (adj.)

  • 1. Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • surse: Sinonime

etimologie:

  • med
    surse: DEX '09 DEX '98

medic (s.m.)

  • 1. Persoană care profesează medicina pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: doctor vraci 3 exemple
    exemple
    • Mă găseam... în cabinetul unui prieten, medic de boli nervoase. ARGHEZI, P. T. 93.
      surse: DLRLC
    • Medicul povesti. Rănile erau grave desigur, dar nu de moarte. C. PETRESCU, Î. II 45.
      surse: DLRLC
    • Și, după cum spunea tot el, lumea trebuie să aleagă medic tînăr și avocat bătrîn. BART, E. 265.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Medic de familie = medic care acordă asistență medicală și îngrijiri, în mod constant, unui bolnav sau unei familii, în baza unui contract de asigurări medicale.
      surse: DEX '09
    • surse: DLRLC
    • 1.3. Medic legist.
      surse: DLRLC

etimologie: