2 intrări
12 definiții
din care- explicative (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- altele (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
măci2 v vz meci4
meci4 [At: CIHAC, II, 180 / V: măci, mici, moci / Pzi: ~cesc / E: srb mečiti, ucr мочити] (Reg) 1 vr (D. fructe) A se strica din cauza unei boli. 2 vr (D. fructe) A se strivi. 3 vr (D. fructe) A se bate. 4-5 vt (Pex; c. i. oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate (foarte tare).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mici2 v vz meci4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moci3 v vz meci4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mecésc v. tr. (sîrb. mečití, a apesa). Olt. Izbesc, lovesc, bat (vorbind de merele căzute, de vitele lovite ș. a.). V. pĭersic 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MECI vb. v. atinge, bate, lovi, strivi, zdrobi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
meci vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. STRIVI. ZDROBI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
meci (-cesc, -it), vb. – (Olt.) A zdrobi, a strivi fructele. Sb. mečiti „a apăsa” (Scriban).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MECEA trei etimologii probabile: 1° Mecu + suf. -ea 2° blg. Meчo sint. < Metodie (Weig), 3° adj. posesiv blg. Meča „a ursului” (etim. E. Petrovici: St. lingv. IV 75). 1. Mecea țig. (16 B I 43, 84) și s. 2. Meciu b. (17 B III 382). 3. MecIca b. (Ștef). 4. Meșca b. (17 A Iv 380).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂCÍ2 vb. IV v. meci4.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MECÍ4 vb. IV. Refl. (Regional; despre fructe) A se strica (din cauza unei boli) sau a se strivi, a se zdrobi, a se bate. Cf. ARHIVA, XXVIII, 73. Boabele de strugure s-au mecit. CIAUȘANU, GL., cf. L. ROM. 1960, nr. 2, 19. (T r a n z.) Cf. p l o p ș o r, V. O. ♦ Tranz. P. ext. (Complementul indică oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate, a lovi, a zdrobi. Cf. CIHAC, II, 180. De gură M-a mințit, De urechi M-a asurdzit, De mîini M-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381, cf. MARIAN, D. 269. Carne pe trup i-au mocit și vinele i-au zgîrcit și puterea i-au băut. PĂRVESCI, C. 80. L-o mecit rău pe Gheorghe. L. COSTIN, GR. BĂN. 136. - Prez. ind.: mecesc. - Și: măcí (PONTBRIANT, DDRF, BARCIANU), mici (com. din ORAVIȚA), mocí vb. IV. – Din scr. mečiti. – Pentru moci, cf. ucr. мочити.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MICI2 vb. IV v. meci4.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|