2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mesti2 v vz mește

mește vt(a) [At: BIBLIA (1688), 30/57 / V: mesca, mesti / Pzi: mesc; Ps: mescui, Par: mescut / E: ml miscere] 1 (Îrg; c. i. băuturi) A turna în pahar. 2 (Îrg; c. i.oameni) A da, a oferi de băut. 3 (Înv; c. i. lichide) A scoate. 4 (Sst) A amesteca.

MEȘTE vb. (Mold., ȚR, Trans. SV) A pregăti o băutură (pentru a o servi), a turna în pahar. A: (Fig.) Aravia fericită . . . nefericirea și pustietatea carea armele turcești i-au mestit, nu numai au gustat-o, ce așeași, pănă la beție și amețală au sorbit-o. CANTEMIR, HR. B: Toți își meștea băutură de veselie trupească și sufletească. N 1682, 16v. Și vei da paharul lui farao . . . și după boieriia ta cea mai denainte după cum erai mescînd. BIBLIA (1688). Mescu în păharul ei vin. C 1688, 418r; cf. ST. LEX., 292; R. POPESCU; N 1727, 151v. C: Și-ți va da iară boieria să fii la locul ce ai fost să mești paharul. CRON. ante 1730, 49r. Deci el meaște apă (sau ia apă în vas) și mearge la casa lui. ERES., 197r. ♦ Fig. (ȚR) A gusta, a se înfrupta. Cei ci cred pre adevăr mesc apa cunoașterii lui Dumnezeu. LEX., 102v. Variante: mesca (BIBLIA (1688); C 1688, 418r; LEX., 102v), mesti (CANTEMIR, HR.). Etimologie: lat. miscere. Vezi și mescătoare, mescător, nemeștit.

mesc, a méște v. tr. (lat. mĭscére, pop. *miscere, a amesteca [de ex., vinu în pahar]. – Mesc, meștĭ, mește, meștem, meștețĭ, mesc; să mească; mescînd; (inuzitat) mescút). Vechĭ. Torn.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

méște (-sc, -scut), vb. A turna în pahar, a da de băut. – Mr. mescu, meaștire. Lat. miscēre (Tiktin; REW 6504). Sec. XVII-XVIII, înv. Cf. mișca.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

méște, mésc, vb. III (înv.) 1. a turna, a servi, a oferi. 2. a scoate (un lichid).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEȘTEA zis și Meșta, vatag (16 A III 29, 156), vb. mește = a turna vin, a amesteca.

Intrare: Meștea
Meștea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Meștea
Intrare: mește
verb (VT618)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mește
  • meștere
  • mescut
  • mescutu‑
  • mescând
  • mescându‑
singular plural
  • mești
  • mește-
  • meșteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mesc
(să)
  • mesc
  • meșteam
  • mescui
  • mescusem
a II-a (tu)
  • mești
(să)
  • mești
  • meșteai
  • mescuși
  • mescuseși
a III-a (el, ea)
  • mește
(să)
  • mească
  • meștea
  • mescu
  • mescuse
plural I (noi)
  • meștem
(să)
  • meștem
  • meșteam
  • mescurăm
  • mescuserăm
  • mescusem
a II-a (voi)
  • meșteți
(să)
  • meșteți
  • meșteați
  • mescurăți
  • mescuserăți
  • mescuseți
a III-a (ei, ele)
  • mesc
(să)
  • mească
  • meșteau
  • mescu
  • mescuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)