Matilda Prenume feminin modern, împrumutat din Occident, Matilda este un vechi nume de origine germanică, răspîndit și destul de frecvent la toate popoarele apusene. Atestat încă din sec. 8, Mahtíldis sau Machthíldis este, la origine, un nume compus al cărui element secundar -hildis, din cuv. germanic hilt(j)a „luptă” apare adesea în numele feminine → Clotilda; Crimhilda; Hildegonda etc. Nu aceeași identitate de păreri există în ceea ce privește primul element de compunere, maht-, considerat fie un vechi germanic math „onoare”, fie maht (germ. Macht „putere, forță”, mächtig „puternic, tare”) ultima soluție părînd mai plauzibilă, atît din punct de vedere formal cît și semantic. Cum cîteva purtătoare ale numelui au fost sanctificate sau beatificate de către biserică, Matilda s-a răspîndit la catolici și prin calendar. ☐ Germ. Mathilde (hipoc. Thilde, Tilde), fr. Mathilde, it. Matilde, magh. Matild, Tilda, rus. Matilda.

CARAGIU. 1. Toma C. (1925-1977, n. Hrupișta, azi Argos Orestikón, Grecia), actor român. Largă disponibilitate interpretativă pentru comedie („De Pretore Vincenzo” de Eduardo de Filippo, „D-ale carnavalului” de I.L. Caragiale, „Revizorul” de Gogol) și dramă („Azilul de noapte” de Gorki, „Opera de trei parale” de B. Brecht, „Lungul drum al zilei către noapte” de O’Neill, „Domnișoara Anastasia” de G.M. Zamfirescu). Remarcabil interpret de revistă muzical-umoristică și de film („Procesul alb”, ciclul „Haiducilor”, „Actorul și sălbaticii”, „Tatăl risipitor” ș.a.) 2. Matilda C. Marioțeanu (1927-2009, n. Hrupișta, azi Argos Orestikón, Grecia), lingvistă română. Soră cu C. (1). Specialistă în dialectologie și istoria limbii române („Compendiu de dialectologie nord- și sud-dunăreană”). Editor al celui mai vechi text religios românesc („Liturghier aromânesc, manuscris anonim inedit”). 3. Georgeta C. Gheorghiță (1929-2018, n. Sarsînlar, Durostor), sculptoriță română. Soră cu C. (1 și 2). Compoziții figurative cu sens simbolic și portrete („I.L. Caragiale”). Predilecție pentru sculptura în lemn.