3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARÚLĂ, marule, s. f. (Bot.; reg.) Lăptucă. – Din ngr. marúli, bg. marulja.

MARÚLĂ, marule, s. f. (Bot.; reg.) Lăptucă. – Din ngr. marúli, bg. marulja.

maru sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 3v/8 / V: (reg) ~ro (Pl: ~role, ~roli), măr~ / Pl: ~le / E: bg маруля, ngr μαρoύλι] (Bot; Mol; mpl) Lăptucă (Lactuca sativa).

MARÚLĂ, marule, s. f. (Mold.) Lăptucă. Grădinarii seamănă... varză și ceapă... conopide, bame, marule etc. IONESCU, M. 357. Foaie verde și-o marulă, Am un pom în bătătură. ȘEZ. XV 69.

MARULĂ s.f. (Mold.) Lăptucă. Află dănăoară în grădină un urs mîncînd marule. DOSOFTEI, VS. În șase luni nice apă n-au băut, fără numai miezul a unii marule îi era în loc de mîncare. DOSOFTEI, VS. Etimologie: bg. marulja, ngr. maruli.

marule (marole) f. pl, Mold. lăptuci cu rădăcină lunguiață și cu frunzele eliptice sau ovale. [Turc. MARUL, prin mijlocirea bulg. MARULI].

marólă și (maĭ vechĭ) marúlă f., pl. e (ngr. marúli, de unde și turc. marul și bg. marúlĕa. Marolă după fasolă). Est. Lăptucă: salată de marole.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marúlă (reg.) s. f., g.-d. art. marúlei; pl. marúle

marúlă s. f., g.-d. art. marúlei; pl. marúle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARÚLĂ s. v. lăptucă, salată.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

marúlă (marúle), s. f. – Salată verde. – Var. (Mold.) marolă. Mr. mărule. Tc. marul, parțial prin mijlocirea ngr. μαρούλιον, ngr. μαρούλι (Șeineanu, II, 250; Meyer 260; Meyer, Neugr. St., III, 42; Berneker, II, 21; Lokotsch 1430; Ronzevalle 156). Se consideră că-i vorba de un cuvînt de origine gr. άμαρούλιον, der. din amarus; dar există și în cuman. marul „lăptucă” (Kuun 126), astfel că ar trebui să fie cuvînt turcic; cf. bg. maruli, alb. marulj, sb. marűlja (Vasmer, Gr., 96).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Marula
Marula nume propriu
nume propriu (I3)
  • Marula
Intrare: marulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maru
  • marula
plural
  • marule
  • marulele
genitiv-dativ singular
  • marule
  • marulei
plural
  • marule
  • marulelor
vocativ singular
plural
Intrare: mărulă
mărulă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

marulă

etimologie: