5 intrări

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MART s. m. v. martie.

MÁRTE s. m. v. martie.

MÁRTIE s. m. A treia lună a anului, care urmează după februarie; mărțișor, marț2. [Var.: (înv. și pop.) mart, (pop.) márte s. m.] – Din sl. martiĭ.

MARȚ1 s. n. (În expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Var.: (pop.) marți s. n.] – Din tc. mars.

MARȚ2, (2) marțuri, s. n. (Pop.) 1. Martie. 2. Mărțișor. – Lat. martius [mensis].

MARȚ2, (2) marțuri, s. n. (Pop.) 1. Martie. 2. Mărțișor. – Lat. martius [mensis].

MARȚI2 s. n. v. marț1.

martie ssg [At: GCR 1,45/18 / V: (îvp) mart, (pop) marte / E: slv мартъ, мартий] 1 A treia lună a anului, care urmează după februarie Si: (pop) mărțișor, (îvp) marț (1), (rar) germănar. 2 (Pop; îe) ~ din post nu lipsește sau (nob) (E) ca-n marte postul Se spune despre cineva care e nelipsit de undeva, de obicei de acolo de unde poate obține un avantaj, un profit.

marț1 [At: CORESI, EV. 144 / V: (înv) ~i, ~ius / E: ml martius (mensis)] (Îvp) 1 ss Luna martie. 2 sn Mărțișor (2).

marț2 s [At: CONV. LIT. XXI, 28 / V: ~i s / E: tc mars cf it marcio, marzo] 1-2 (Îe) A face (sau a fl, a rămâne etc.) ~ (A câștiga sau) a pierde la unele jocuri, în special la jocul de table, în condițiile în care se punctează dublu. 3-4 (Îae) (A întrece sau) a fi întrecut cu mult. 5-6 (Îae) (A pune sau) a fl pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic.

MÁRTIE s. m. invar. A treia lună a anului, care urmează după februarie; mărțișor, marț2. [Var.: (înv. și pop.) mart, (pop.) márte s. m. invar.] – Din sl. martiĭ.

MARȚ1 s. n. invar. (În expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Var.: (pop.) marți s. n.] – Din tc. mars.

MARTÍE s. m. Numele lunii a treia a anului; (popular) mărțișor. În zori de ziuă, vineri în 10 martie, munteanca și feciorul ei au închingat caii cei pagi ș-au încălecat. SADOVEANU, B. 105. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește (sau ca-n martie postul) v. post3. – Variante: mart (SADOVEANU, E. 110, KOGĂLNICEANU, S. 131), márte (COȘBUC, P. II 37) s. m.

MARȚ s. m. invar. (Și în forma marți, numai în expr.) A face sau a fi (a rămîne) marț = a) (la jocul de table) a bate (sau a fi bătut), a repurta o victorie (sau a suferi o înfrîngere) dublă într-un singur joc; b) (fig., familiar) a învinge (sau a fi învins), a depăși (sau a fi depășit) într-o anumită împrejurare. Nu e decît un an... de cînd a auzit-o el făcînd marți pe m-me Krauss de la Opera din Paris. DELAVRANCEA, S. 143. Buciume, cimpoaie și alte multe... cîntau într-o unire, de rămîneau marți cei mai buni muzicanți. ISPIRESCU, L. 237. Pot face marț pe un profesor de universitate. CARAGIALE, O. III 169. Variantă: marți s. m.

MÁRTIE m. A treia lună a anului; mărțișor. [Sil. -ti-e] /<sl. martii, martu

arată toate definițiile

Intrare: Martul
Martul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Martul
Intrare: mart
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mart
  • martul
  • martu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mart
  • martului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: martie
  • silabație: mar-ti-e info
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martie
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mart
  • martul
  • martu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mart
  • martului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marte
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: marț (expr.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ma
  • marțul
  • marțu‑
plural
  • marțuri
  • marțurile
genitiv-dativ singular
  • ma
  • marțului
plural
  • marțuri
  • marțurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marți
  • marțiul
  • marțiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • marți
  • marțiului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: marț (lună, obiect)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ma
  • marțul
  • marțu‑
plural
  • marțuri
  • marțurile
genitiv-dativ singular
  • ma
  • marțului
plural
  • marțuri
  • marțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

martie mart marte

etimologie:

marț (expr.) marți

  • 1. expresie A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț =
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Nu e decît un an... de cînd a auzit-o el făcînd marți pe m-me Krauss de la Opera din Paris. DELAVRANCEA, S. 143.
        surse: DLRLC
      • Buciume, cimpoaie și alte multe... cîntau într-o unire, de rămîneau marți cei mai buni muzicanți. ISPIRESCU, L. 237.
        surse: DLRLC
      • Pot face marț pe un profesor de universitate. CARAGIALE, O. III 169.
        surse: DLRLC
    • 1.3. a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic.
      surse: DEX '09

etimologie:

marț (lună, obiect)

etimologie: