4 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARȚIÁN, -Ă, marțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. Adj. Din planeta Marte. [Pr.: -ți-an] – Din fr. martien.

MARȚIÁN, -Ă, marțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. Adj. Din planeta Marte. [Pr.: -ți-an] – Din fr. martien.

marțian, ~ă [At: TEODOREANU, M. U., 221/ P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene, (rar) ~i, ~e / E: fr martien] 1 sm Presupus locuitor al planetei Marte. 2 a Care aparține planetei Marte.

MARȚIÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Presupus locuitor) de pe planeta Marte. [Pron. -ți-an. / cf. fr. martien].

MARȚIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (presupus locuitor) al planetei Marte. II. adj. (astrol.) care are signatura astrală a lui Marte. (< fr. martien)

MARȚIÁN ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de planeta Marte; propriu planetei Marte. [Sil. -ți-an] /<fr. martien

Marțian (Dumitru) m. economist și întemeietorul statisticei în România (1829-1865).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

marțian (-ți-an) adj. m., s. m., pl. marțieni (-ți-eni); adj. f., s. f. marțiană, pl. marțiene

marțián s. m., adj. m. (sil. -ți-an), pl. marțiéni (sil. -ți-eni); f. sg. marțiánă, g.-d. art. marțiénei, pl. marțiéne

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

marțián, s.n. – v. mărțișor („martie”).

marțián, s.n. – v. mărțișor.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARȚIAN, Iulian (Iuliu) (1867-1937, n. Mintiu, jud. Bistrița-Năsăud), istoric român. M. de onoare al Acad. (1933). A descoperit manuscrisul miscelaneu, cunoscut sub numele „Codicele Marțian”. Lucrări privind săpăturile arheologice din Transilvania („Repertoriu arheologic pentru Transilvania”).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARȚIAN, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Presupus locuitor al planetei Marte. Avea cască și ochelari, înfățișîndu-se transuman, ca un scafandru, ca un marțian. TEODOREANU, M,. U. 221. 2. Adj. Din planeta Marte. Oamenii nu știau cum sînt înarmați. . . soldații marțiani. CONTEMP. 1949, nr. 126, 16/6. – Pronunțat: -ți-an. – Pl.: marțieni, -e și (rar) marțiani, -e. – Din fr. martien.

Intrare: Martian
Martian nume propriu
nume propriu (I3)
  • Martian
Intrare: Marțian
Marțian
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: marțian (adj.)
marțian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: mar-ți-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marțian
  • marțianul
  • marțianu‑
  • marția
  • marțiana
plural
  • marțieni
  • marțienii
  • marțiene
  • marțienele
genitiv-dativ singular
  • marțian
  • marțianului
  • marțiene
  • marțienei
plural
  • marțieni
  • marțienilor
  • marțiene
  • marțienelor
vocativ singular
plural
Intrare: marțian (s.m.)
marțian2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: mar-ți-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marțian
  • marțianul
  • marțianu‑
plural
  • marțieni
  • marțienii
genitiv-dativ singular
  • marțian
  • marțianului
plural
  • marțieni
  • marțienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marțian, marțiaadjectiv

  • 1. Din planeta Marte. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. astrologie Care are signatura astrală a lui Marte. MDN '00
etimologie:

marțian, marțienisubstantiv masculin
marția, marțienesubstantiv feminin

  • 1. Presupus locuitor al planetei Marte. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic