marte ssg vz martie

MARTE s. m. invar. v. martie.

Marte m. 1. Mit. zeul răsboiului la Romani; 2. una din marile planete cu un diametru aproape cât jumătatea diametrului Pământului.

MARTIE s. m. A treia lună a anului, care urmează după februarie; mărțișor, marț². [Var.: (înv. și pop.) mart, (pop.) marte s. m.] – Din sl. martiĭ.

mart ssg vz martie corectat(ă)

martie ssg [At: GCR 1,45/18 / V: (îvp) mart, (pop) marte / E: slv мартъ, мартий] 1 A treia lună a anului, care urmează după februarie Si: (pop) mărțișor, (îvp) marț (1), (rar) germănar. 2 (Pop; îe) ~ din post nu lipsește sau (nob) (E) ca-n marte postul Se spune despre cineva care e nelipsit de undeva, de obicei de acolo de unde poate obține un avantaj, un profit.

MART s. m. invar. v. martie.

MARTIE s. m. invar. A treia lună a anului, care urmează după februarie; mărțișor, marț². [Var.: (înv. și pop.) mart, (pop.) marte s. m. invar.] – Din sl. martiĭ.

MARTIE s. m. Numele lunii a treia a anului; (popular) mărțișor. În zori de ziuă, vineri în 10 martie, munteanca și feciorul ei au închingat caii cei pagi ș-au încălecat. SADOVEANU, B. 105. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește (sau ca-n martie postul) v. post³. – Variante: mart (SADOVEANU, E. 110, KOGĂLNICEANU, S. 131), marte (COȘBUC, P. II 37) s. m.

MARTIE m. A treia lună a anului; mărțișor. [Sil. -ti-e] /<sl. martii, martu

Câmpul lui Marte n. piață mare în Roma antică, unde se încurau carele, se făceau jocurile ecvestre și exercițiile palestrei.

Martie m. a treia lună a anului, numită de popor Marț sau Mărțișor. [Gr. mod.].

Mártie m. (vsl. Martiĭ și Martŭ, ngr. Mártios, d. lat. martius[mensis, luna] luĭ Marte, de unde și it. sp. pg. marzo, pv. mars, martz, fr. cat. mars; germ. März. V. marț, marțĭ, mărțișor). A treĭa lună a anuluĭ. A nu lipsi de nicăirĭ, ca Martie din post, a fi prezent la toate petrecerile saŭ chilipirurile.

Marte (planeta).

!martie (desp. -ti-e) s. m., g.-d. art. lui martie; abr. mart.; simb. III/.03./-03-

martie (-ti-e) s. m., g.-d. lui martie; abr. mart.; III /.03./-03-

martie s. m. invar. (sil. -ti-e) (dar 8 Martie), g.-d. art. lui martie; abr. mart., simb. III (și:.3./-3-)

martie

Martie (luna).

MARTIE s. (înv. și pop.) marț, (pop.) mărțișor, (înv.) germănar. (Luna ~.)

MARTIE s. (înv. și pop.) marț, (pop.) mărțișor, (înv.) germănar. (Luna ~.)

mart, -ă, s.f., s.n. (înv.) 1. (s.f.) catarg. 2. (s.n.) construcție metalică, turlă de sondă.

Marte = Mars.

Marte, zeul războiului și al agriculturii în mitologia romană, una dintre cele trei zeități protectoare ale orașului Roma (alături de Iupiter și Quirinus), identificat încă de timpuriu cu Ares din mitologia greacă.

MARTE 1. (În mitologia romană) Zeul războiului, al primăverii și al agriculturii. Una dintre cele trei divinități protectoare ale Romei (alături de Iupiter și Quirinus). Numele său a fost dat primei luni din calendarul roman. Identificat de timpuriu cu Ares din mitologia greacă. 2. cea de-a patra planetă a sistemului solar, situată la o distanță medie de 237,9 mil. km de Soare. Distanța față de Pământ variază între 52 și 101 mil. km. M. are un diametru de 6.786 km, masa de 6,39 x 10²⁵ kg și densitatea de 3,94 g/cm³. Perioada de revoluție (anul marțian) este de 686 zile 23h 31′12″, iar perioada de rotație (ziua marțiană), 24h 37′26,4″. M. prezintă anotimpuri similare cu cele terestre (dar cu o durată aproape dublă). Solul planetei este asemănător cu cel al Lunii, cu un conținut mare de compuși ai siliciului și ai fierului, care îi dau culoarea roșie-portocalie. Nucleul central al planetei, cu un diametru de 1.300-2.400 km, este metalic (fier și sulfuri de fier). Atmosfera, foarte rarefiată, conține 95,3% dioxid de carbon, 2,7% azot, 1,6% argon și urme de oxigen, apă ș.a. Presiunea atmosferică este de 6,3 milibari (0,7% din cea terestră). Cu toate acestea, vânturile cu viteze de peste 100 km/h ridică praful marțian la înălțimi de 50 km acoperind, uneori, întreaga planetă. Temperatura medie a planetei este de -50°C, cu variații mari în funcție de sezon și latitudine. La Ecuator, în perioada solstițiului marțian, poate atinge 30°C ziua, iar noaptea coboară la -100°C. La poli s-au înregistrat valori de -125°C. Regiunile polare se acoperă iarna cu calote de gheață carbonică și obișnuită, care în timpul verii se reduc ca dimensiuni. M. are doi sateliți: Phobos și Demidos, situați la distanță de 9.380 și, respectiv, 23.400 km. Explorarea planetei M. a început la 1 nov. 1962 prin lansarea, de către U.R.S.S., a stației„Marte 1” urmată de lansarea de către S.U.A., în 1964, a stației „Mariner 4” și, în 1969, a stațiilor „Mariner 6” și „Mariner 7”, care au transmis fotografii luate de la o distanță de 3.000 km. În 1971, stația „Mariner 9” a fost plasată pe o orbită în jurul planetei și a transmis peste 7.000 de imagini. În 1975, au fost lansate navele spațiale „Viking 1” și „Vikin 2”, de pe care au coborât, pe suprafața planetei, module cu stații de cercetare (primul la 20 iul. și al doilea la 7 aug. 1976).Datele culese și rezultatele analizelor efectuate au fost transmise pe Pământ până în nov. 1982. În 1996, a fost lansată nava „Mars Pathfinder” (M. Exploratorul), care, la 4 iul. 1997, a lansat pe solul planetei o stație complexă de cercetare, înzestrată și cu un robot mobil (Sojourner); aceasta a explorat peste 200 m² din terenul din jurul punctului de „amartizare”. Din 1999 a început misiunea „Mars Global Surveyor” cu program de cartare a suprafeței planetei. Cantitatea de informații transmisă pe Pământ este de ordinul a 2,3 x 10⁹ biți. Printre rezultatele cercetărilor de până acum se semnalează că în urmă cu 1,8-3,5 x 10⁹ ani, planeta a fost brăzdată de cursuri mari de apă, cu lungimi de mii de km și lățimi de până la 200 km. Activitatea vulcanică a fost intensă (în special în emisfera nordică), dând naștere la munți vulcanici printre care „Olimpus Monts” (Muntele Olimp), cu un diametru la bază de 500-600 km și lățimea de 25 km (cel mai mare vulcan cunoscut din sistemul planetar). Unul dintre obiectivele cercetărilor a fost depistarea unor forme de viață, însă rezultatele de până acum sunt incerte. Cercetările asupra planetei M. continuă și se preconizează ca până în la sfârșitul primului deceniu al sec. 21 să se aducă pe Pământ probe de sol, iar în următorul deceniu, să se trimită expediții cu echipaje umane. Există studii privind readucerea la viață a planetei M.

Idele lui Marte – Idele, la romani, marcau jumătatea lunii. Istoria atestă că Cezar ar fi fost prevenit de auguri că idele lui Marte îi vor îi fatale. El s-a arătat surd la aceste prorociri, dar s-a întîmplat ca într-adevăr de idele lui Marte să fie asasinat. Și de-atunci, în publicistică și în retorică, se desemnează prin aceste cuvinte o răscruce primejdioasă, adică o scurtă perioadă de timp cu pericole prevăzute mai de mult. În Caleidoscopul lui A. Mirea, găsim, printre Sonete de Mart, unul care începe cu: Ferește-te de Idele lui Marte. Iar în poezia Pentru liniștire de Heine: „Steaua asta-i apără de moarte/ Și-i scapă și de Idele lui Marte.” (v. 23-24). IST.

MÁRTE subst. sg. v. martie.

MART subst. sg. v. martie.

MÁRTIE subst. sg. A treia lună a anului, care urmează după februarie; (popular) mărțișor, (învechit și popular) marț¹, (rar) germănar. Cf. GCR I, 45/18. Vă leato 6990 martie 10 au luatu Ștefan vodă citatea Crăciuna. URECHE, L. 97, cf. GCR I, 208/6. O iarnă ce cădzuse în luna lui mart. M. COSTIN, O. 103. Lua fietecare cîte o oaie în zeace a lunii. . . a lui mart (a. 1699). GCR I, 331/23. Îndată, la zece zile a lui martu, au pornit den țarigrad vești pre uscat. N. COSTIN, 497. Câdzusă o iarnă pre mare și gre. De la 6 dzile a lui dechevri s-au început și au ținut păn-la 20 de dzile a lui martu. NECULCE, L. 316. Și-am scris eu. . . anul 1750, luna lui marți, 25 (a. 1750). IORGA, S. D. XIII, 143. Născu. . . în luna lui martie (a. 1799). GCR II, 166/19. În 21 martie începe soarele a trece peste ecvator. SIBINEANU, C. 37/9. Întîi mart am trimes la librerul de la Lunevil 70 taleri. KOGĂLNICEANU, S. 131. Senatorii regatului scriseră atunci (24 martie 1596) împăratului Rudolf. BĂLCESCU, M. V. 225. La 16 martie 1823. . . încunoștiințează pe. . . ambasadorul Engliterei. GHICA, S. 474. Scrisoarea dv. . . din 4/17 martie umblînd pe multe drumuri de ocol, mi-a sosit d-abia astăzi. CARAGIALE, O. VII, 382. În zori de ziuă, vineri în 10 martie, munteanca și feciorul ei au închingat caii cei pagi și-au încălecat. SADOVEANU, B. 105. Era început de primăvară, prin mart, și pe ferestrele deschise năvălea lumină nouă. id. E. 110. Din octombrie la mart, natura și-a rezervat singura îndeletnicire de a tăia firicele de hîrtie de cristal. ARGHEZI, C. J. 155. Revista „Pagini literare” din 5 martie 1900. V. ROM. noiembrie 1960, 238, cf. 237. Zi-ntîi dă marte. ALR II 2773/928. Martie din post nu lipsește sau (neobișnuit) ca-n marte postul, se spune despre cineva care e nelipsit de undeva (de obicei de acolo de unde poate obține un avantaj, un profit). De te vor pofti la masă, tu nu te trage sub masă; dar nu fii supărător, că or zice că: mart din post nu mai lipsește. NEGRUZZI, S. I, 251. Vorba din bătrîni: Eu la chef ca-n marte postul, COȘBUC, P. I, 37, cf. ZANNE, P. I, 48. – Și: (învechit și popular) mart, (popular) márte subst. sg. – Din v. sl. мартъ, мартий.