2 intrări
12 definiții
din care- explicative (4)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MARTALOG, martalogi, s. m. (Mai ales la pl.) Slujitor domnesc însărcinat cu paza granițelor și cu supravegherea punctelor vamale. – Din tc. martoloz „marinar creștin de pe Dunăre”.
MARTALOG, martalogi, s. m. (Mai ales la pl.) Slujitor domnesc însărcinat cu paza granițelor și cu supravegherea punctelor vamale. – Din tc. martoloz „marinar creștin de pe Dunăre”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
martalog sm [At: (a. 1715) ARHIVA R. II, 42/1 / V: ~oți, smp / Pl: ~ogi / E: tc martoloz] 1 (Lpl) Soldați greci care făceau parte dintr-un corp de miliție turcească însărcinat cu apărarea granițelor și cu supravegherea drumurilor și a punctelor vamale. 2 (Îs) Cazaci ~ogi Slujitori de scuteală care făceau parte dintr-un corp de miliție însărcinat cu paza granițelor. 3 (Îrg) Persoană însărcinată cu aducerea împricinaților în fața instanțelor de judecată. 4 (Olt; dep) Persoană care se ține scai de cineva. 5 (Olt; dep) Bătrân care se ține după femei. 6 (Reg) Om leneș și de nimic Si: marțafoi (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
martaloți smp vz martalog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
martalóg m. (turc. martoloz, soldat creștin care servea la forturile turceștĭ, pirat de Dunăre, d. ngr. armatolós, armatól d. árma, pl. ármata [d. it. arma, armă], supt infl. luĭ amártolós [vgr. ῾amartolós, păcătos]. De aicĭ: sîrb. martòloz și -olos, pirat de Dunăre, grănicer turcesc, ung. martolós și -óz, hoț, pirat, negustor de robĭ). Vechĭ. Armatol saŭ haĭduc Grec care păzea drumurile și granițele Imperiuluĭ turcesc (începînd de la Selim II, în sec 17). Cazac grănicer în servicĭu Țăriĭ Româneștĭ: martalogiĭ formaŭ una din diviziunile Cazacilor din Țara Românească (Bălc. 636); haĭducĭ ungurĭ și martologĭ sîrbĭ (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 328). Azĭ. Olt. Vechil, logofăt de moșie. – Se zicea și martolog și martolot.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
martalog (înv., reg.) s. m., pl. martalogi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
martalog s. m., pl. martalogi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
martalog s. m., pl. martalogi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
martalog (martalogi), s. m. – 1. Soldat creștin, mai ales grec, în slujba sultanului. – 2. (Înv.) Grănicer. – 3. (Olt.) Intendent. – Var. (înv.) martolog. Tc. martoloz, din ngr. ἀμαρτωλός (Tiktin; cf. Bărbulescu, Arhiva, XLIII, 251).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MARTALOGI ostași austrieci de graniță, magh. martalok „bandit” < tc. martoloz < gr. ἀρματώλος „armatol”. 1. Martalog s., olt., 1723 (AO III 117); -u, Drăghici (AO XVII 343). 2. Cu schimb. părții finale, confundat cu suf. turc -oglu: Martioglu, T. (VM).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
martalog, -oagă, martalogi, -oage adj. molâu, lent, greoi în mișcări.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MARTALÓG s. m. 1. (La pl.) Soldați greci care făceau parte dintr-un corp de miliție turcească însărcinat cu apărarea granițelor și cu supravegherea drumurilor și a punctelor vamale. Acolo. . . este și derbend de păzesc martalogi (a. 1715). ARHIVA R. II, 42/1. ◊ Cazaci martalogi = slujitori de scuteală care făceau parte dintr-un corp de miliție însărcinat cu paza granițelor. Cele 18 000 de catane sau slujitori de scuteală din România. . . erau organizați ostășește și. . . se numeau mai în deosebi: cazaci martalogi și cazaci cataragi. BĂLCESCU, M. V. 608. 2. (Învechit și regional) Persoană însărcinată cu aducerea împricinaților în fața instanțelor de judecată. Poruncă de aducere la judecată prin martalog (a. 1770). IORGA, S. D. XIV, 310. Să fie volnic acest mart[alog] să aducă pe Mihai pîrcălab, pentru că are să dea seamă pentru ceale ce-l vor întreba (a. 1770). id. ib., cf. com. din TURNU MĂGURELE. 3. (Prin Olt.) Epitet dat unui copil sáu unui om care se ține scai de cineva (CV 1951, nr. 12, 37, LEXIC REG. 37); epitet dat unui bătrîn care se ține după femei (LEXIC REG. 37). 4. (Regional) Epitet dat unui om leneș; marțafoi (Brabeți-Caracal). Cf. LEXIC REG. 37. – Pl.: martalogi. – Și: (1) martalóți s. m. pl. ȘIO II2, 75. – Din tc. martoloz „marinar creștin de pe Dunăre, aflat în slujba turcilor”.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARTALÓȚI s. m. pl. v. martalog.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M14) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
martalog, martalogisubstantiv masculin
- 1. Slujitor domnesc însărcinat cu paza granițelor și cu supravegherea punctelor vamale. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- martoloz „marinar creștin de pe Dunăre”. DEX '09 DEX '98