2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Marta (Sfânta) f. sora lui Lazăr și a Mariei.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mart, -ă, s.f., s.n. (înv.) 1. (s.f.) catarg. 2. (s.n.) construcție metalică, turlă de sondă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Marta, sora Mariei și a lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morți. Este sărbătorită la 4 iunie.

MARTA, sora lui Lazăr din Betania, ebr. Marta „domina” (OS) sau < siriacă Martha (Tagl), cf. și lat. Marta cogn. din epoca republicană (R On). 1. Martha (P1); Marta (Ștef; 16 B II187); la genitiv Radul Marti(i), 1748 (AO XXI 217). 2. Cu afer. prob.: Arta, act. Forma slavă cu ft < th: Marfta (16 A III 152); din ucr. Марфа: Marfa (Dm; 16 A I 372; BCI VIII 73); prob. cu afer.: Arfa b. (16 B II 116).

Marta Prenume feminin astăzi la modă, Marta corespunde numelui arameean Márta, purtat de sora lui Lazăr și a Mariei din Betania. Corespunzînd subst. fem. martā (masc. mār) „stăpînă, doamnă”, Marta are aceeași semnificație ca → Despina; Domnica (→ Dominic); Chirița (→ Chiriac) sau Chiajna (aceste similitudini în onomastica unor popoare diferite ca apartenență lingvistică probează un fapt interesant și anume identitatea sferelor semantice cărora le-au aparținut, la origine, numele de persoană, lucru deosebit de important pentru etimologie: sensul inițial al unui antroponim trebuie, în general, să se încadreze într-o sferă de semnificații relativ limitată, deși teoretic, orice cuvînt poate fi folosit cu valoare personală). Redat în greacă și latină prin Martha, numele biblic apare frecvent în epoca imperială, este purtat apoi de cîteva martire și sfinte, iar prin intermediul cultului acestora se răspîndește în Europa. La Roma, Martha era cunoscut însă chiar din epoca republicană, dar dacă cele două apariții – într-o inscripție din sec. 3 î.e.n. și la Plutarh, ca nume al unei profetese siriene ori ebraice – nu ne conving că numele era folosit și de femeile romane, aceste atestări oferă indicații asupra vechimii și răspîndirii numelui. Preluat din greacă de către slavi (în 1484 numele apare în pomelnicul de la Horodiște), Marta ajunge și la noi prin sec. 15, forma moldovenească Marfa explicîndu-se prin influența slavă răsăriteană (dat fiind că Marta este un nume frecvent la maghiari, pentru prezența numelui în Transilvania și chiar Moldova poate fi invocat și un intermediar latino-catolic). ☐ Fr. Marthe, engl. germ. Martha, it., magh., bg., rus. Marta.

SANTA MARTA, oraș în N Columbiei, port la M. Caraibilor, situat pe un promontoriu, la 80 km E de Barranquilla și 720 km N de Bogotá; centrul ad-tiv al departamentului Magdalena; 406,2 mii loc. (2003). Aeroport. Rafinărie de petrol. Exportă cărbune, banane, cafea. Centru turistic și balnear. Universitate (1966). Fundat în 1525 de navigatorul și exploratorul spaniol Rodrigo de Bastidos (cea mai veche așezare din Columbia).

SIERRA NEVADA DE SANTA MARTA, masiv muntos în extremitatea de N a Columbiei, între culmile Anzilor și M. Caraibilor, acoperit cu păduri tropicale până la c. 2.200 m alt. Alt. max.: 5.775 m (Pico Cristóbal Colón, cel mai înalt din țară). Zăpezi persistente și mici ghețari la peste 3.000 m alt.

Intrare: Marta
Marta
substantiv propriu (SPF001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Marta
plural
genitiv-dativ singular
  • Martei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: martă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martă
  • marta
plural
  • marte
  • martele
genitiv-dativ singular
  • marte
  • martei
plural
  • marte
  • martelor
vocativ singular
plural