Marian (Simion Florea) m. meritos culegător bucovinean de literatură populară (1847-1917).

+marian (referitor la Fecioara Maria) (desp. -ri-an) adj. m., pl. mariani; f. mariană, pl. mariane (sanctuar marian)

Marian, Simion Florea (1847-1907), preot, folclorist și etnograf român, n. la Ilișești, jud. Suceava. În lucrările sale de sinteză (Nunta la români, Nașterea la români, Înmormântarea la români, Sărbătorile la români, Poezii populare române, Vrăji, farmece și descântece ș.a.), el folosește pentru prima dată în folcloristica românească întreaga cultură populară. Membru titular al Academiei Române, ales la 26 martie 1881.

MARIAN, Simeon Florea (1847-1907, n. Ilișești, jud. Suceava), folclorist și etnograf român. Acad. (1881). Ample lucrări de sinteză care îmbrățișează pentru prima oară folcloristica românească, întreaga cultură populară, de la poezia lirică, descântece, colinde, vrăji, cimilituri, snoave și proverbe până la legende istorice, datini, credințe, mituri, botanică, zoologie („Ornitologia poporană română”, „Nunta la români”, „Nașterea la români”, „Înmormântarea la români”, „Sărbătorile la români”, „Poezii poporane române”, „Vrăji, farmece și descântece”). Sub influența lui Hasdeu, a fost unul dintre cei care au pus bazele etnografiei românești, prin lucrarea sa de sinteză „Chromatica poporului român”, prima cercetare românească asupra unei probleme de industrie populară.

MARIAN, lat. Marius, luat azi ca un derivat din Maria. 1. Marian, 1676 (BCI VII 8); -i s. (Tis); Măriĭan, I. (AO XIX 110); – D. (Ard II 123, 146), frecv. în urbariile ardelene; călăraș, 1655 (Sd VI 38). 2. Mariana mona (P⁷ fila 20); Marianca și Marienești ss. Marienescu, Ath. 3. Marien diacul, discipolul lui Coresi (Iorga, Ist. Lit. rom. I 203).