MARANA (la DH) sau MARATO (la Calend. Gr. P); aramaic: mārana-thā (Brock). 1. Mara (Dm; 57; Cat; C Stef; Moț; 16 B VI 81; 17 B I 334) etc.; – doamna lui Mircea cel Bătrîn. 2. Măra (17 B 1 354); t. (Mus); Marea (16 A III 449). Marăi, Badea (17 B II 270). Acestea pot fi și din Maria sau Smaranda.