2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANȘÓN s. n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte femeiască în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecționat din blană sau din stofă vătuită și folosit pentru a apăra mîinile de frig. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, BARCIANU, ALEXI, W. Manșonul de-astrahan. MINULESCU, V. 142, cf. BRĂESCU, V. 25. Scoate din manșonul mic hârtiile. V. ROM. septembrie 1953, 106. Își dezbracă. . . paltonul cu guler mic de blană; lepădase manșonul, își scotea pălăria. PAS, Z. I, 68, cf. H II 31. 2. Numele a diverse piese sau părți de piese tehnice care servesc la asamblarea a două țevi, bare sau cabluri; mufă. Manșoane. . . pentru trebuințe tehnice. NICA, L. VAM. 149. Piesele scurte și de diametre mai mari se fixează numai la unul din capetele lor într-un manșon. ORBONAȘ, MEC. 272, cf. 240. Pe butucul roții este montat, nu prea strîns, un manșon. SOARE, MAȘ. 190, cf. 48, 104. Șaibă acționată. . . cu curea prin intermediul manșonului. IONESCU-MUSCEL, FIL. 134, cf. id. ȚES. 98. 3. Fîșie de cauciuc care se introduce între camera și anvelopa unei roți de automobil, de motocicletă etc., pentru a proteja camera de aer. DICȚ. 4. Înveliș de protecție în care se îmbracă minerul unor obiecte, DICȚ. 5. Sită (în formă de con) din interiorul becului de gaz (aerian), care devine incandescentă după aprinderea becului. Cf. CADE. 6. (Bot.) Membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc. învăluite în manșonul radicular, cele trei rădăcioare ies din bob. SANDU-ALDEA, S. 25. – Pl. : manșoane. – Din fr. manchon.

MANȘÓN, manșoane, s. n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecționat din blană sau din stofă vătuită și folosit pentru a apăra mâinile de frig. 2. Piesă în formă de inel sau de țeavă scurtă, care servește la îmbinarea a două țevi, bare etc.; parte lărgită de la capătul unui tub, care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. ♦ Bucată de cauciuc care se introduce între camera și anvelopa unei roți de automobil, de motocicletă etc. pentru a proteja camera. ♦ Înveliș de protecție (de formă inelară) în care se îmbracă mânerul sau altă parte a unor obiecte. 3. (Bot.) Membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc. – Din fr. manchon.

MANȘÓN, manșoane, s. n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecționat din blană sau din stofă vătuită și folosit pentru a apăra mâinile de frig. 2. Piesă în formă de inel sau de țeavă scurtă, care servește la îmbinarea a două țevi, bare etc.; parte lărgită de la capătul unui tub, care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. ♦ Bucată de cauciuc care se introduce între camera și anvelopa unei roți de automobil, de motocicletă etc. pentru a proteja camera. ♦ Înveliș de protecție (de formă inelară) în care se îmbracă mânerul sau altă parte a unor obiecte. 3. (Bot.) Membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc. – Din fr. manchon.

manșon sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: oane / E: fr manchon] 1 Accesoriu de îmbrăcăminte femeiască în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecționat din blană sau din stofa vătuită și folosit pentru a apăra mâinile de frig. 2 (Teh) Piesă sau parte de piesă care servește la asamblarea a două țevi, bare sau cabluri Si: mufă. 3 Sită în formă de con din interiorul becului de gaz aerian, care devine incandescentă după aprinderea becului. 4 Fâșie de cauciuc care se introduce între camera și anvelopa unei roți de automobil, de motocicletă etc., pentru a proteja camera de aer. 5 Înveliș de protecție inelar în care se îmbracă mânerul unor obiecte. 6 (Bot) Membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc.

MANȘÓN, manșoane, s. n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte (în formă cilindrică) deschis la ambele capete, confecționat din blană sau din postav (îmblănit) și folosit pentru a apăra mîinile de frig. Lepădase manșonul, își scotea pălăria. PAS, Z. I 68. 2. Piesă de legătură în formă de inel sau de țeava scurtă, care servește la asamblarea a două țevi, bare sau cabluri, ale căror capete le cuprinde; partea lărgită de la capătul unui tub, care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub pe care îl îmbracă la capăt. Pietrele azvîrlite izbeau undeva fierăria, de obicei manșonul roților. DUMITRIU, V. E. 110. ♦ Bucată de cauciuc care se introduce între camera și anvelopa unei roți de automobil, pentru a proteja camera, în dreptul unei rosături sau rupturi a anvelopei. ♦ (Sport) înveliș de sfoară înfășurată, servind pentru apucarea suliței.

MANȘÓN s.n. 1. Obiect accesoriu de îmbrăcăminte făcut din blană sau din stofă, având două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig. 2. Piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau a unei găuri a anvelopei. 3. Înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte. [Pl. -oane. / < fr. manchon].

MANȘÓN s. n. 1. accesoriu de îmbrăcăminte, din blană sau din stofă, cu două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig. 2. piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea lărgită de la capătul unui tub, la îmbinarea acestuia cu alt tub; mufă (1). 3. bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau al unei găuri a anvelopei. 4. înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte. 5. membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc. (< fr. manchon)

MANȘÓN ~oáne n. 1) Accesoriu vestimentar feminin, confecționat din blană sau din stofă, în formă cilindrică, deschis la ambele capete și folosit pentru a proteja mâinile de frig. 2) Piesă cilindrică folosită la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, țevilor sau cablurilor; mufă. 3) Capăt lărgit al unei țevi sau tub, care servește la îmbinarea acestora cu un alt tub sau țeavă; mufă. /<fr. manchon

manșon n. blană în formă de sac deschisă de ambele căpătâie în care se bagă mâinile la frig (= fr. manchon).

*manșón n., pl. oane (fr. manchon, d. manche, mînecă). Cilindru de blană saŭ de postav, de forma uneĭ mînecĭ scurte și groase, deschis la amîndoŭă capetele și în care damele țin mînile ĭarna ca să nu le fie frig. V. colceag.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANȘÓN s. 1. (Transilv.) mânecar, (înv.) colceag. (Un ~ de blană pentru mâini.) 2. (TEHN.) mufă. (~ la o țeavă.)

MANȘON s. 1. (Transilv.) mînecar, (înv.) colceag. (Un ~ de blană pentru mîini.) 2. (TEHN.) mufă. (~ la o țeavă.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MANSON [mænsn], Sir Patrick (1844-1922), parazitolog britanic de origine scoțiană. În fruntea unei misiuni baptiste a deschis un spital la Hong Kong (1883). Reîntors la Londra a fondat o „Școală de medicină tropicală”. A enunțat primul ipoteza că țânțarul anofel inoculează malaria. Considerat părintele medicinei tropicale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

damă cu manșoane expr. femeie frumoasă și elegantă.

Intrare: Manson
Manson
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: manșon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manșon
  • manșonul
  • manșonu‑
plural
  • manșoane
  • manșoanele
genitiv-dativ singular
  • manșon
  • manșonului
plural
  • manșoane
  • manșoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manșon

  • 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecționat din blană sau din stofă vătuită și folosit pentru a apăra mâinile de frig.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: colceac / colceag mânecar attach_file un exemplu
    exemple
    • Lepădase manșonul, își scotea pălăria. PAS, Z. I 68.
      surse: DLRLC
  • 2. Piesă în formă de inel sau de țeavă scurtă, care servește la îmbinarea a două țevi, bare etc.; parte lărgită de la capătul unui tub, care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mufă attach_file un exemplu
    exemple
    • Pietrele azvîrlite izbeau undeva fierăria, de obicei manșonul roților. DUMITRIU, V. E. 110.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Bucată de cauciuc care se introduce între camera și anvelopa unei roți de automobil, de motocicletă etc. pentru a proteja camera.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.2. Înveliș de protecție (de formă inelară) în care se îmbracă mânerul sau altă parte a unor obiecte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
      • 2.2.1. sport Înveliș de sfoară înfășurată, servind pentru apucarea suliței.
        surse: DLRLC
  • 3. botanică Membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: