2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

manin, ~ă a [At: ASACHI, S. L. I, 136 / Pl:~i, ~e / E: cf mamină] (îvr) Foarte mare Si: colosal, enorm, uriaș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANÍN adj. v. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș.

manin adj.v. COLOSAL. ENORM. EXCEPȚIONAL. EXTRAORDINAR. FABULOS. FANTASTIC. FENOMENAL. FORMIDABIL. GIGANTIC. GROZAV. IMENS. INFINIT. NEAUZIT. NEBUN. NEGRĂIT. NEÎNCHIPUIT. NEMAIAUZIT. NEMAICUNOSCUT. NEMAIÎNTÎLNIT. NEMAIPOMENIT. NEMAIVĂZUT. NESFÎRȘIT. NESPUS. TERIBIL. UIMITOR. ULUITOR. UNIC. URIAȘ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MANIN, Ludovico (1726-1802), ultimul doge al Veneției (1787-1979). Înlăturat în urma campaniei militare a lui Napoleon Bonaparte din Italia. Memorii.

MANIN, Daniele (1804-1857), om politic italian. Luptător pentru cauza națională, împotriva stăpânirii austriece. Președinte al Republicii San Marco (1848-1849). A promovat o politică de reforme liberale. În urma înfrângerii de la Novara (1849), a fost silit să emigreze.

Intrare: manin
manin adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manin
  • maninul
  • maninu‑
  • mani
  • manina
plural
  • manini
  • maninii
  • manine
  • maninele
genitiv-dativ singular
  • manin
  • maninului
  • manine
  • maninei
plural
  • manini
  • maninilor
  • manine
  • maninelor
vocativ singular
plural
Intrare: Manin
Manin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Manin
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)