mandalină² sf vz mandarină

mandarină sf [At: BARCIANU / V: (reg) ~ali~, ~dolină / Pl: ~ne / E: fr mandarine] Fruct al mandarinului², asemănător cu portocala, dar mai mic, cu coaja mai subțire și cu miezul mai dulce.

mandolină² sf vz mandarină

MANDARINĂ, mandarine, s. f. Fructul mandarinului, asemănător cu portocala, dar mai mic decît aceasta și a cărui coajă se desprinde ușor.

MANDARINĂ s.f. Fructul mandarinului². [< fr. mandarine].

MANDARINĂ s. f. fructul mandarinului². (< fr. mandarine)

MANDARINĂ ~e f. Fruct al mandarinului. /<fr. mandarine

mandarină f. mică portocală foarte mirositoare.

*mandarínă f., pl. e (fr. mandarine, care pare a veni d. mandarin). Un fel de portocală maĭ mică, maĭ închisă la coloare și maĭ aromatică și a căreĭ coajă se desprinde foarte ușor.

mandarină¹ (fruct) s. f., g.-d. art. mandarinei; pl. mandarine

+mandarină² (idiom) s. f., g.-d. art. mandarinei

mandarină s. f., g.-d. art. mandarinei; pl. mandarine

mandarină s. f., g.-d. art. mandarinei; pl. mandarine

mandarină

Mandalina v. Magdalina 8.

MANDARÍNĂ (< fr.) s. f. Fructul mandarinului², dulce-acrișor, sferic, puțin turtit, de culoare oranj, asemănător cu al portocalului, dar mai mic decât acesta, cu un conținut bogat în vitamine.

mandarină, mandarine s. f. tânără atrăgătoare.

MANDALÍNĂ² s. f. v. mandarină.

MANDARINĂ s. f. Fructul mandarinului², asemănător cu portocala, dar mai mic, cu coaja mai subțire și cu miezul mai dulce. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., NICA, L. VAM. 149. Era proaspătă și luminoasă ca o mandarină. TEODOREANU, M. II, 15. - Pl.: mandarine. – Și: (regional) mandalínă (ALR II 3662/899), mandolină (ib. 3662/886) s. f. – Din fr. mandarine. – Pentru mandalină, cf, tc. m a n d a l i n a.

MANDOLINĂ² s. f. v. mandarină.