2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mânc, ~ă [At: POLIZU / V: (ltm) manc / Pl: ~nci, ~nce / E: ml mancus, -a] (Ban) 1 a (Îf manc) Lipsit de... 2 a Ciung. 3 a Schilod. 4 sn Scobitură a tălpii piciorului la om.

MÎNC, mîncuri, s. n. (Regional) Scobitura de sub talpa piciorului.

MÂNC, mâncuri, s. n. (Reg.) Scobitura de sub talpa piciorului. – Lat. mancus „necomplet, defectuos”.

1) mînc n., pl. urĭ (lat mancus, olog). Ban. Scobitura tălpiĭ picĭoruluĭ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mînc (mấncuri), s. n. – (Banat) Concavitate formată de talpa piciorului. Lat. mancus „șchiop” (Densusianu, Rom., XXIII, 91; Candrea; Scriban). Manc, adj. (imperfect, defectuos), cuvînt moldovenesc menționat de Scriban și pus în legătură cu mancus de Pușcariu 1080, pare îndoielnic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mânc, mấncuri, s.n. (reg.) scobitura tălpii piciorului.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Mancu
Mancu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mancu
Intrare: mânc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânc
  • mâncul
  • mâncu‑
plural
  • mâncuri
  • mâncurile
genitiv-dativ singular
  • mânc
  • mâncului
plural
  • mâncuri
  • mâncurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mânc

  • 1. regional Scobitura de sub talpa piciorului.
    surse: DLRLC

etimologie: