2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MALDĂR2 s. n. v. maltăr.

MALDĂR1 s. n. (De obicei cu determinări introduse prin prep. „de” și arătînd felul materialului) 1. Grămadă de tulpini de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc, alcătuind un mănunchi sau un snop). V. m ă n u ș ă, c h i t ă, f a s c i e. Un maldăr de nuiele tot cotite și la vîrfuri făcute ca lancea. GORJAN, H. II, 85/6, cf. LM. Papura tăiată. . . se adună în malduri. I. IONESCU, P. 437. Căsuțele-nălbite Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite. ALECSANDRI, P. III, 39. Un mănunchi dintr-un maldăr de stuh sau de papură. SEVASTOS, N. 331. Tîrînd după ea un maldăr de crăci de stejar. N. REV. R. I, 41. Iacă și Irina... cu un maldăr de găteje și de viță uscată. DELAVRANCEA, H. T. 256. Cocenii rămași pe cîmp se taie cu secerea și se fac snopi sau mălduri. DAMÉ, T. 62. Treceau la Gălbioara cu niște maldăre de papură-n luntre. SANDU-ALDEA, U. P. 201. Aceste nuiele le duc acasă în spinare; alții fac din ele malduri, le leagă ca pe snopi și le aduc. PAMFILE, S. V. 12, cf. id. A. R. 224. Stătea în mijlocul ogrăzii, înconjurată de maldâri de cînepâ așezați în picioare, ca niște corturi de soldați. BUJOR, S. 43. Alcătuiau două maldăre mari [de nuiele], pe care le purtau pe umeri. SADOVEANU, P. M. 276. Și plecai pe poticele, Găsii maldăr de nuiele. MAT. FOLK. 404, Cf. RĂDULESCU-CODIN, ALRM SNI h 413. Vine moșul pe cărare C-un maldăr d-araci în spinare (Ariciul). PĂSCULESCU, L. P. 72. ♦ Grămadă (nu prea mare) de fîn, de paie, de iarbă etc. V. p a l ă, p u r c o i, b o a g h e. Bieții săteni nu numai fură jefuiți.. . dar îi încrosnau cu maldăre de fîn și cu poveri foarte mari. I. IONESCU, M. 253. D-asupra carului pun cîte un maldăr de fîn. JIPESCU, O. 149. Alături erau pregătite așternuturile pentru noi. Maldăr mirositor de iarbă. SĂM. III, 138. Avuse grijă... să-i pună dinainte un alt maldăr de iarbă proaspătă. HOGAȘ, DR. I, 255. Pe-un maldăr de sulfine, Cu cel din urmă gînd la tine, Adoarme suspinînd. TOPÎRCERANU, B. 35. în maldărul proaspăt de fîn Mă mîngîie vîntul pe frunte. CAZIMIR, L. U. 16. Se lasă iarăși pe maldărul de iarbă. SADOVEANU, O. IX, 173, cf. id. M. C. 47. Se așezaseră pe maldărul de fîn proaspăt. CAMIL PETRESCU, O. II, 211. Să mi-l ascundâ-n codri pe-un maldăr de ferigă. STANCU, C. 50. A așternut dulama și a băgat sub ea un maldăr de iarbă. id. D. 21, cf. ALR SN I h 131, ALR I 933/782, 795. 2. (Munt., Olt.) Ierburi proaspăt cosite, folosite ca furaj pentru vite. V. d u d ă u. 36 [bani] la un car maldăr (a. 1780). IORGA, S. D. XIV, 311. Pentru ceairul cailor să aibă locuri. . . pentru pășune și maldăr, după suma cailor fieșicăriia poștii. CR (1833), 9575, cf. PONTBRIANT, D., POLIZU, COSTINESCU. Adie mirosul de maldăr cosit. CARAGIALE, S. 3, cf. DDRF, BARCIANU. Grînarii se întorc. . . cu căruțele goale și cu maldăr proaspăt în codirlie. DELAVRANCEA, ap. TDGR. Cantitatea de 20-000 kilograme maldăr [de fleolă] la hectar. ap. TDRG, cf. ALEXI, W., ALR II 5258/784.Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele (v. t e a n c, v r a f); p. e x t. cantitate mare dintr-o anumită materie (v. m o r m a n). Dincâ înșfacă degrabă un maldăr de cărți și prinde a le deschide. VLAHUȚĂ, O. A. I, 210. Toate celelalte curți domnești. . . zac sub maldăre de ruine. MON. IST. II, 103. Îl găsi treaz, ca de obicei, socotind pe un maldăr de saci. ANGHEL-IOSIF, C. L. 29. Cînd vedea maldăre de carne, îi venea totdeauna cu scîrbă. AGÎRBICEANU, S. P. 36. Cerceta minuțios în maldărul de hîrtii. SAHIA, N. 71. Îl găsise căzut pe un maldăr de talaș. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 186, cf. LESNEA, I. 142. În curte se înălțau, unele lîngă altele, maldăre uriașe de bălegar. STANCU, R. A. 357, cf. PAS, Z. I, 271. Purtînd într-amîndouâ mîinile, ca pe-un braț de lemne, un maldăr de dosare. GALAN, B. I, 6. Era culcat în pat, pe un maldăr uriaș de perne. T. POPOVICI, S. 267. Răscoli maldăre de registre, luîndu-și note. V. ROM. februarie 1955, 246. Găsi un maldăr de chei. FUNDESCU, L. P. 109. ◊ (În contexte figurate) Soarele, mare și galben, s-a apropiat de orizont și s-a culcat pe un maldăr de nori pufoși, roșii. STANCU, U.R.S.S. 113. ◊ Expr. (Prin Olt.) A sta (sau a fi lăsat2) pe maldăr = a trăi în belșug, fără griji. Cf. CIAUȘANU, V. 177. 4. (Regional) „Bucată mare”. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. ♦ Epitet pentru un om înalt. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. – Pl.: maldăre și (rar, m.) maldări. – Și: (regional) málder (BARCIANU ; pl. maldere id.) s. n.; máldîr (PAMFILE, J. I, 123) s. m.; máldur (pl. malduri și mălduri), mald (CV 1950, nr. 5, 32), măldár (A VI 26) s. n. – Etimologia necunoscută.

MÁLDĂR, maldăre, s. n. 1. Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele; p. ext. cantitate mare dintr-o anumită materie. 2. Grămadă de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc). ♦ Grămadă (nu prea mare) de fân, de paie, de iarbă cosită etc. [Var.: (reg.) máldur s. n.] – Et. nec.

maldăr1 sn [At: (a. 1780) IORGA, S. D. XIV, 311 / V: (reg) ~dâr, ~der, ~dur, mald, măldar / Pl: ~e, (rar, sm) ~i / E: nct] 1 (Udp „de” arătând felul materialului) Grămadă de tulpini de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. legate la un loc, alcătuind un mănunchi sau un snop Vz chită, fascie, mănușă. 2 Grămadă nu prea mare de fân, de paie, de iarbă etc. Vz boaghe, pală, purcoi. 3 (Mun; Olt) Ierburi proaspăt cosite, folosite ca furaj pentru vite Vz dudău. 4 Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele Vz teanc, vraf. 5 (Pex) Cantitate mare dintr-o anumită materie Vz morman. 6 (Olt; îe) A sta (sau a fi lăsat) pe ~ A trăi în belșug, fără griji. 7 (Reg) Bucată mare. 8 (Reg; șîe un ~ de om) Om înalt.

MÁLDĂR, maldăre, s. n. 1. Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele; p. ext. cantitate mare dintr-o anumită materie. 2. Grămadă de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc). ♦ Grămadă (nu prea mare) de fân, de paie, de iarbă cosită etc. [Var.: máldur s. n.] – Et. nec.

MÁLDĂR, maldăre, s. n. 1. Cantitate mare de lucruri (în dezordine); grămadă, morman. În sobă ardea cu pară uriașă maldărul de stuf. SADOVEANU, P. S. 44. Într-un șopron, ne arată un maldăr de hamuri. DELAVRANCEA, H. T. 120. Dincă înșfăcă degrabă un maldăr de cărți și prinde a le deschide ș-a le răvăși pe scaune. VLAHUȚĂ, O. A. I 210. 2. (Regional) Iarbă verde (cosită). Adie mirosul de maldăr cosit. CARAGIALE, S. 3. – Pl. și: (m.) maldări (BUJOR, S. 43). – Variantă: máldur, malduri (ALECSANDRI, P. III 39), s. m.

MÁLDĂR ~e n. 1) Mănunchi, snop de coceni, de stuf, de nuiele sau de crengi. 2) Grămadă mare de obiecte omogene; morman. /Orig. nec.

maldăr (maldur) m. snop de coceni de porumb tăiați cu secera: căsuțele lucesc sub a lor maldăr de trestii aurite AL., maldăr verde, iarbă cosită ca nutreț, pentru vite. [Cf. pol. MALDR, o măsură oarecare].

máldăr (vest) și máldur (est) m. (mgerm. malder, azĭ malter, baniță, lemne cît încap odată în car, de unde și pol. maldr și malder. Dar poate fi și infl. de mandel, căpiță de 15 snopĭ; mlat. mandala, 15 bucățĭ. Cp. Bern. 2, 11). Snop de fîn, stuf, cocenĭ, vergĭ ș. a.

MÁLDUR s. n. v. maldăr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁLDĂR s. 1. v. grămadă. 2. v. teanc.

MALDĂR s. 1. grămadă, morman, movilă, purcoi, (rar) strînsură, (pop.) troian, (reg.) mîglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (Un ~ de cartofi, de crengi, de praf.) 2. grămadă, teanc, vraf, (reg.) năsadă, (Mold. și Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MALDĂR subst. 1. – b. (16 B I 158); țig. (ib. 8); mold 1575 (C-răz 9); Maldar (16A III 44); Măldărăști s., nume prob. cont. cu Mardarie (v. Partea I). 2. Maldur, fam., act.

Intrare: maldăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maldăr
  • maldărul
  • maldăru‑
plural
  • maldăre
  • maldărele
genitiv-dativ singular
  • maldăr
  • maldărului
plural
  • maldăre
  • maldărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maldur
  • maldurul
  • malduru‑
plural
  • maldure
  • maldurele
genitiv-dativ singular
  • maldur
  • maldurului
plural
  • maldure
  • maldurelor
vocativ singular
plural
Intrare: Maldăr
Maldăr nume propriu
nume propriu (I3)
  • Maldăr
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maldăr maldur

  • 1. Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grămadă morman teanc diminutive: măldărel attach_file 3 exemple
    exemple
    • În sobă ardea cu pară uriașă maldărul de stuf. SADOVEANU, P. S. 44.
      surse: DLRLC
    • Într-un șopron, ne arată un maldăr de hamuri. DELAVRANCEA, H. T. 120.
      surse: DLRLC
    • Dincă înșfăcă degrabă un maldăr de cărți și prinde a le deschide ș-a le răvăși pe scaune. VLAHUȚĂ, O. A. I 210.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Cantitate mare dintr-o anumită materie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Grămadă de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc).
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 2.1. Grămadă (nu prea mare) de fân, de paie, de iarbă cosită etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Adie mirosul de maldăr cosit. CARAGIALE, S. 3.
        surse: DLRLC
  • comentariu masculin Plural și: maldări, malduri.
    surse: DLRLC

etimologie: