MALAEZ, -Ă, malaezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Malaysian (1). 2. Adj. Malaysian (2). ♦ (Și substantivat, f.) Limbă vorbită în Malaysia. [Scris și: malaiez] – Din Malaysia (n. pr.) (derivat regresiv). Cf. fr. malais.

MALAYSIAN, -Ă, malaysieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Federației Malaysia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Federației Malaysia sau malaysienilor (1), privitor la Federația Malaysia ori la malaysieni. – Din fr. malaysian.

malaiez, ~ă [At: DRĂGHICEANU, C. 116 / Pl: ~i, ~e / E: Malaia] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Malaiei. 3 smp Națiune, popor care locuiește în Malaia. 4-5 a Care se referă (la Malaia sau) la malaiezi (3). 6-7 a Care aparține (Malaiei sau) malaiezilor (3).

MALAIEZ, -Ă, malaiezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Malaieziei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Malaieziei sau populației ei, privitor la Malaiezia sau la populația ei, care este originar din Malaiezia. – Din Malaiezia (derivat regresiv).

MALAIEZ, -Ă, malaiezi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Malaiei.

MALAIEZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Malaiezia. ◊ (s. f.) limbă vorbită în peninsula malaieză și pe coastele insulelor Indoneziei. (< fr. malais)

!Malaez (Arhipelagul ~) s. propriu n. art.

malaez (referitor la Malaezia) adj. m., s. m., pl. malaezi; adj. f., s. f. malaeză, pl. malaeze

*Malaez (Arhipelagul ~) s. propriu n.

malaez (referitor la Malaysia) adj. m., s. m., pl. malaezi; adj. f., s. f. malaeză, pl. malaeze

malaeză (limbă) s. f., g.-d. art. malaezei

malaysian (referitor la Malaysia) (desp. -la-y-si-an) adj. m., s. m., pl. malaysieni (desp. -si-eni); adj. f., s. f. malaysiană, pl. malaysiene

!malaeză (limbă) s. f., g.-d. art. malaezei

malaysian (referitor la Malaysia) (-la-y-si-an) adj. m., s. m., pl. malaysieni (-si-eni); adj. f., s. f. malaysiană, pl. malaysiene

malaiez s. m. (locuitor din Malaia), adj. m. (sil. -iez), pl. malaiezi; f. sg. malaieză, g.-d. art. maleiezei, pl. malaieze

malaiezian adj. m., (locuitor din Malaiezia) s. m. (sil. -zi-an), pl. malaiezieni (sil. -zi-eni); f. sg. malaieziană, pl. malaieziene

MALAÉZ, -Ă (< n. pr. Malaysia) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Locuitor al Federației Malaysia. 2. Adj. Care aparține Federației Malaysia, care se referă la aceasta sau la populația sa.

MALAEZ, Arhipelagul ~, cel mai mare arhipelag de pe glob, alcătuit din c. 10 mii de insule, situat în V Oc. Pacific, între Asia și Australia, cuprinzând Sondele Mari, Sondele Mici, Moluce, ins. Filipine, Noua Guinee și numeroase grupuri mai mici de insule. Este extins de-a lungul Ecuatorului, de o parte și de alta a acestuia, pe c. 6.100 km lungime și c. 3.500 km lățime; c. 2,5 mil. km². Relief predominant muntos, a cărui înălțime max. atinge 5.030 m (vf. Java) în NV ins. Noua Guinee. Vulcanism intens (c. 330 vulcani). Climă ecuatorială în partea centrală și subecuatorială în N și S. Precipitații abundente (1.000-5.000 mm/an). Păduri tropicale, sempervirescente. Cunoscut și sub numele de Insulinda.

MALAIÉZ, -Ă s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Malaiei; (la m. pl.) națiune, popor care locuiește în Malaia. Au găsit acolo. . . mîna cea mai bogată și mai neistovită: mîna de lucru a malaiezilor. SADOVEANU, O. IX, 265. 2. Adj. Care se referă la Malaia, care aparține Malaiei. Semi-rasa malaieză [este] răspîndită într-o mică parte a Asiei. DRĂGHICEANU, C. 116. Limba malaieză. GRAUR, I. L. 209. – Pl.: málaiezi, -e. – De la n. pr. Malaia.