magnolia sf vz magnolie

MAGNOLIE, magnolii, s. f. Nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase, mari, albe sau roșii, plăcut mirositoare, ale căror frunze sunt (la unele specii) întotdeauna verzi, cultivați ca plante decorative (Magnolia). – Din germ. Magnolie, fr., it. magnolia.

magnolie sf [At: D. ZAMFIRESCU, ap. CADE / V: ~ia / Pl: ~ii / E: ger Magnolie, fr magnolia, it magnolia] 1 Arbore sau arbust cu frunzele la unele specii totdeauna verzi, cu flori albe sau roz, mari, frumos mirositoare, cultivați ca plante decorative (Magnolia). 2 (Prc) Floare de magnolie (1).

MAGNOLIE, magnolii, s. f. Nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase, mari, albe sau roșii, plăcut mirositoare, ale căror frunze sunt (la unele specii) întotdeauna verzi, cultivați ca plante decorative (Magnolia). [Pr.: -li-e] – Din germ. Magnolie, fr., it. magnolia.

MAGNOLIE, magnolii, s. f. Arbust (sau arbore) originar din Asia sau din America de Nord, cu frunzele (la unele specii) totdeauna verzi, cu flori mari, frumos mirositoare, cultivat și la noi ca plantă decorativă (Magnolia). În aerul cald, floarea grea a magnoliei își împrăștia mireasma. BOGZA, M. S. 117.

MAGNOLIE s.f. Arbust originar din Asia și din America, cu flori mari, frumoase și cu miros foarte plăcut, cultivat ca plantă de ornament. [Gen. -iei. / < germ. Magnolle, fr., it. magnolia, cf. Magnol – botanist francez].

MAGNOLIE s. f. arbore exotic, originar din Asia și din America, cu flori mari, frumoase și cu miros foarte plăcut, cultivat ca plantă de ornament. (< germ. Magnolie, fr. magnolia)

MAGNOLIE ~i f. Arbore exotic cu frunze strălucitoare, alterne, cu flori mari, mirositoare, cultivat ca plantă decorativă. /<germ. Magnolie, fr., it. magnolia

magnolie f. arbore frumos din America cu frunze totdeauna verzi și cu flori admirabile.

*magnólie f. (d. latina botaniștilor magnólia, d. Petru Magnol, Francez, celebru botanist [1638-1715]). Bot. Un frumos arbore originar din Asia și America, cu marĭ frunze alterne de un verde închis strălucitor, groase și aromatice și cu florĭ marĭ albe care seamănă a crinĭ și au un miros suav. V. badiană.

magnolie (desp. -li-e) s. f., art. magnolia (desp. -li-a), g.-d. art. magnoliei; pl. magnolii, art. magnoliile (desp. -li-i-)

magnolie (-li-e) s. f., art. magnolia (-li-a), g.-d. art. magnoliei; pl. magnolii, art. magnoliile (-li-i-)

magnolie s. f. (sil. -li-e), art. magnolia (sil. -li-a), g.-d. art. magnoliei; pl. magnolii, art. magnoliile (sil. -li-i-)

MAGNOLIA L., MAGNOLIE, fam. Magnoliaceae. Gen originar din Asia, America de N și Centrală, cca 77 specii, arbori sau arbuști. Flori (cca 12 foliole, mare număr de stamine și stile) mari, solitare, hermafrodite, albe, roz, purpur, albăstrui sau verzi-gălbui, terminale. Fruct compus, în formă de con. Frunze simple cu marginea întreagă sau rar-lobată, acute, scurt-pețiolate, alterne, caduce sau persistente.

MAGNÓLIE (< germ.; fr. {i}; {s} n. pr. Magnol, medic și botanist francez 1638-1715) s. f. Denumire dată unor specii de arbori exotici din genul Magnolia. Majoritatea sunt originare din Extremul Orient și S Americii de Sud și sunt cultivate ca plante decorative, datorită florilor mari și frumos colorate. Rezistente la ger și înghețuri, dar și la secetă și temperaturi ridicate. În România au fost introduse în parcuri și grădini. Lemnul este folosit pentru lambriuri și în tâmplăria artistică.

Magnolia acuminata L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (3 foliole exterioare și 3 și 6 interioare) verzi sau gălbui, parfumate, apar după înfrunzire. Frunze (pînă la 20, mai rar pînă la 24 cm lungime, cca 10 cm lățime) ovate, scurt-acuminate, pe partea inferioară pubescente. Mugurii pubescenți. Tulpină înaltă de cca 28 m. Coroană piramidală, lujeri maro-închis, glabrii.

Magnolia campbellii Hook. f. et Thoms. Specie care înflorește primăvara. Flori mari, albe în interior și roz-carmin la exterior. Arbore înalt de cea 18 m, cu frunze caduce, sensibil la ger, necesită protejare în zonele reci.

Magnolia denudata Desr. (syn. M. yulan Desf., M. conspicua Salisb.: M. precia Corr.). Specie care înflorește primăvara devreme. Flori albe cu diametrul pînă în 15 cm, odorante. Frunze oblong-ovate, caduce, lungi pînă la cm, apar după înflorire. Arbore înalt pînă la 15 m sau arbust de cîțiva metri.

Magnolia grandiflora L. Specie care înflorește vara. Flori albe (stamine galbene), odorante, cu diametrul de cca 25 cm. Frunze eliptice, persistente, lungi de cca 16 cm, pe partea superioară verzi-închis. Arbore cu coroană piramidală, înalt de cca 28 m.

Magnolia kobus DC. Specie care înflorește primăvara. Florile (3 foliole exterioare, verzi, mai scurte și mai înguste decît cele 6 interioare, albe) apar înaintea frunzelor. Frunze obovate, pînă la 16 cm lungime. Plantă înaltă de 9-11 m.

Magnolia macrophylla Michx. Specie care înflorește vara. Flori albe cu diametrul de 25-30 cm, apar după înfrunzire. Frunze cordate, lungi de cca 70 cm caduce. Arbore înalt de cca 17 m, cu lujerii tineri și mugurii glabrii.

Magnolia obovata Thunb. (syn. M. hypoleuca Sieb. et Zucc.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, cca 15 cm diametru, odorante. Frunze obovate, caduce, lungi de cca 30 cm, îngustate brusc la bază într-un pețiol lung pînă la 4,5 cm. Arbore înalt de cca 28 m, coroană piramidală. Fruct purtat erect, roșu-sîngeriu, cu diametrul de cca cm.

Magnolia salicifolia (Sieb. et Zucc.) Maxim. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe sau crem, mirositoare, cu diametrul de 10 cm. Frunze ovat-oblonge, albe-argintii pe partea inferioară, caduce. Arbore înalt de cca 9 m sau arbust de 5 m.

Magnolia sargentiana Rehd. et Wils. Specie care înflorește primăvara. Flori roșii sau pur- purii-roșcate, mari. Arbore înalt de 15 m. Ca și M. kobus nu înflorește cînd este tînăr.

Magnolia sieboldii K. Koch (syn. M. parviflora Sieb. et Zucc.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori parfumate, albe, cerate, cu stamine roșii în centru, în formă de cupă cu diametrul de cca 9 m, purtate orizontal sau pendule. Frunze rotund-eliptice, maronii-păroase, caduce. Arbust sau arbore înalt pînă la 10 m.

Magnolia stellata (Sieb. et Zucc.) Maxim. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori albe, mirositoare, duble, cu numeroase petale oblong-liniare ce se deschid în formă de stea; apar înainte de înfrunzire. Frunze invers-ovate, cca 8 cm lungime, caduce. Arbust, cca 3,5 m sau arbore cu lujerii păroși.

Magnolia tripetala L. (syn. M. umbrella Lam.). Specie care înflorește vara. Flori albe, 18-20 cm diametru. Frunze pînă la 50 cm lungi, invers-oblonge, îngustate spre bază, ascuțite la vîrf, caduce. Pețiol lung de cca cm. Arbore înalt de 12-15 m, coroană în formă de umbelă. Fruct compus, conic, lung de 6-12 cm, roz-carmin.

Magnolia virginiana L. (syn. M. glauca L.). Specie care înflorește vara. Flori albe, cerate, cu miros de lămîie. Frunze eliptice, caduce. Fruct roșu-închis, glabru. Arbore sau arbust (cca 4-5 m) cu scoarță cenușie.

Magnolia x soulangiana Soul.-Bod. (M. denudata x M. liliiflora). Hibrid care înflorește primăvara. Flori albe, purpurii, cu sau fără miros, cu diametrul de cca 9 cm, baza în formă de cupă, erecte. Frunze invers-ovate, lungi de cca 13 cm, pubescente, caduce. Arbust sau arbore pînă la 7 m înălțime.

MAGNÓLIA s. f. v. magnolie.

MAGNÓLIE s. f. Nume dat mai multor arbuști și arbori cu frunzele (la unele specii) totdeauna verzi, cu flori albe, mari, frumos mirositoare, cultivați ca plante decorative (Magnolia) ; p. r e s t r. floarea acestor arbuști și arbori. Aerul plin de miroase de rozetă și de magnolia prindea orice zgomot. D. ZAMFIRESCU, ap. CADE, cf. SCRIBAN D. În aerul cald, floarea grea a magnoliei își împrăștia mireasma. BOGZA, M. S. 117. - Pl.: magnolii. – Și: magnolia s. f. – Din germ. Magnolie, fr. magnolia, it. magnolia.