2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

magnezia sf vz magnezie

Magnezia f. regiune în Grecia antică.

MAGNEZIE s. f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, fără gust și fără miros, folosit în medicină ca laxativ. – Din fr. magnésie.

magnezie sfs [At: NEGRUZZI, S. I, 317 / V: (înv) ~zia, ~esia, ~nisia / E: fr magnésie, ngr μαγνέα] 1 Oxid de magneziu sub formă de praf alb, fără gust și fără miros, folosit în medicină ca purgativ. 2 (Îs) Carbonat de ~ Carbonat de magneziu.

MAGNEZIE s. f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, fără gust și fără miros, întrebuințat în medicină ca laxativ. – Din fr. magnésie.

MAGNEZIE s. f. Oxid de magneziu (în special în formă de praf alb, întrebuințat în medicină).

MAGNEZIE s.f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, întrebuințat în medicină ca purgativ. [Gen. -iei. / < fr. magnésie].

MAGNEZIE s. f. oxid de magneziu, praf alb, folosit în medicină ca laxativ. (< fr. magnésie)

MAGNEZIE f. Oxid sau hidrat de magneziu, sub formă de pudră albă, folosit în medicină și industrie. /<fr. magnésie

magnezie f. praf alb, insipid, puțin solubil în apă: purgativ.

*magnézie f. (d. Magnezia, un oraș de la care vine numele magnetuluĭ. V. magnet, manganez). Chim. Oxid de magneziŭ, de un aspect de lut alb, insipid, insolubil în apă, întrebuințat ca laxativ, purgativ și contra acidelor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

magnezie (înv.) (desp. -zi-e) s. f., art. magnezia (desp. -zi-a), g.-d. magnezii, art. magneziei

magnezie (-zi-e) s. f., art. magnezia (-zi-a), g.-d. magnezii, art. magneziei

magnezie s. f. (sil. -zi-e), art. magnezia (sil. -zi-a), g.-d. magnezii, art. magneziei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAGNEZIE s. v. oxid de magneziu.

MAGNEZIE s. (CHIM.) oxid de magneziu.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGNÉZIE s. f. sg. Praf alb, fără gust și fără miros (care reprezintă un oxid de magneziu), folosit în medicină ca laxativ. Magnezie calcinată (oxid de magneziu). NICA, L. VAM. 148. ◊ (Învechit, în forma invariabilă magnezia) Aceasta magnesia să să amestece într-un felegean cu puțin lapte. CHIRIACOPOL, D. Î. 141/5. Magnisia albă. PISCUPESCU, O. 125/4. Acest hidrocarbonat . . . întrebuințat în medicină este cunoscut în farmacie sub numele de magnezia albă. PONI, CH. 210. ◊ Carbonat de magnezie = carbonat de magneziu. Cf. NEGRUZZI, S. I, 317. - Și: (învechit) magnezia, magnésia, magnisia s. f. – Din fr. magnésie. – Pentru variantele magnezia, magnesia, magnisia, cf. ngr. μαγνέ-ζια, σια, ισία .

Intrare: Magnezia
Magnezia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: magnezie
  • silabație: -zi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnezie
  • magnezia
plural
genitiv-dativ singular
  • magnezii
  • magneziei
plural
vocativ singular
plural
magnesia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
magnisia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
magnezia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

magneziesubstantiv feminin

  • 1. Oxid de magneziu în formă de praf alb, fără gust și fără miros, folosit în medicină ca laxativ. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.