2 intrări
14 definiții
din care- explicative (6)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MAESTRU, -Ă, maeștri, -stre, s. m. și f. 1. Persoană care a adus contribuții (deosebit de) valoroase într-un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, șef al unei școli, creator al unui curent etc. ◊ Concert-maestru sau (înv.) maestru de concert = prim-violonist într-o orchestră. Maestru al sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Sportului = cel mai înalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performanțe excepționale; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie în una dintre ramurile artei; persoană căreia i s-a acordat acest titlu. 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul, muzica etc. (fără să aibă un titlu academic); persoană care avea acest titlu. 3. Persoană competentă, calificată într-un anumit domeniu (de obicei muzică, dans, sport), care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv. 4. Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etc.; persoană care poartă acest titlu. ◊ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană care supraveghează desfășurarea unei ceremonii după protocol. 5. Maistru (1). – Din it. maestro.
maestru2, ~ă smf [At: LB / Pl: ~eștri, (înv) ~estri, ~re / E: it maestro] 1 Persoană care a adus contribuții deosebit de valoroase într-un domeniu de activitate, considerată adesea model al unei școli. 2 Creator al unui curent etc. Vz dascăl, magistru. 3 (Îs) Concert ~ sau (înv) ~ de concert Prim-violonist într-o orchestră. 4 (Îs) ~ al sportului Titlu oficial acordat unui sportiv pentru performanțe deosebite. 5 (Îas) Persoană care poartă titlul de maestru (4) al sportului. 6 (Îs) ~ emerit al sportului Cel mai înalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performanțe excepționale. 7 (Îas) Persoană care poartă titlul de maestru (6) emerit al sportului. 8 (Îs) ~ emerit al artei Titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie în una dintre ramurile artei. 9 (Îas) Persoană care poartă titlul de maestruemerit al artei. 10 (Gmț) Termen folosit pentru a vorbi cu sau despre o persoană care activează în domeniul artelor, literelor sau științei. 11 Persoană foarte pricepută, cu contribuții deosebite într-un anumit domeniu. 12 (În vechiul sistem de învățământ) Titulatură a profesorilor de muzică, de desen etc. Si: (înv) meșter. 13 Persoană competentă, calificată într-un anumit domeniu (de obicei muzică, dans, sport), care instruiește pe cineva în acel domeniu. 14 Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etc. 15 ~ de ceremonie (sau ceremonii) Persoană care conduce desfășurarea unei solemnități, conform protocolului. 16 Maistru (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAESTRU, -Ă, maeștri, -stre, s. m. și f. 1. Persoană care a adus contribuții (deosebit de) valoroase într-un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, șef al unei școli, creator al unui curent etc. ◊ Concert-maestru sau (înv.) maestru de concert = prim-violonist într-o orchestră. Maestru al Sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Sportului = cel mai înalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performanțe excepționale; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie în una dintre ramurile artei; persoană care poartă acest titlu. 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul, muzica etc. (fără să aibă un titlu academic); persoană care avea acest titlu. 3. Persoană competentă, calificată într-un anumit domeniu (de obicei muzică, dans, sport), care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv. 4. Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etc.; persoană care poartă acest titlu. ◊ Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoană indicată prin protocol să organizeze desfășurarea unei ceremonii. 5. Maistru (1). – Din it. maestro.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MAESTRU, -Ă, maeștri, -stre, s. m. și f. 1. Persoană înzestrată cu multe cunoștințe, cu multă experiență sau talent și care a atins un grad înalt de perfecțiune într-o anumită ramură de activitate. Am iubit cu pasiune pe maeștrii romanului francez din veacul al XIX-lea. GALACTION, O. I 19. Era minunea satului – un maestru în cusături țărănești. VLAHUȚĂ, O. A. 510. Maestru emerit al artei din R.P.R. = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebită într-una din ramurile artei; persoană care poartă acest titlu. Maestru al sportului = titlu acordat unei persoane care s-a distins în mod deosebit într-o ramură sportivă. 2. Persoană care, printr-o bogată activitate artistică, literară sau științifică, creează o școală sau un curent și formează elevi în specialitatea sa. Divinul cîntăreț al Divinei Comedii, călăuzit de maestrul său Virgil. ODOBESCU, S. III 34. ♦ Termen de prețuire și admirație dat cuiva care practică iscusit, de mulți ani, o profesiune intelectuală (scriitor, pictor, avocat etc.). Păi nu știe toată lumea că eu sînt omul maestrului Aristia? CAMIL PETRESCU, O. II 113. 3. Titlu dat, în trecut, profesorilor care predau în școli discipline ca desenul, caligrafia, muzica etc. – Pronunțat: ma-es-. – Variantă: (3) maistru, -ă s. m. și f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAESTRU, -Ă I. s. m. f. 1. persoană cu calități excepționale și contribuții valoroase într-un anumit domeniu de activitate. ◊ creator al unei școli sau al unui curent. ♦ ~ al sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă. ◊ termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 2. (în trecut) profesor de lucru de mână, de muzică, desen, gimnastică etc. ◊ nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere). 3. titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase. ♦ ~ de ceremonii = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. II. s. n. registru de contabilitate conținând conturile sintetice, în care se înscriu operațiile economice și financiare grupate după natura lor. III. adj. (mar.) cuplu ~ = cea mai lată parte a unei nave. (< it. maestro)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*maéstru, -ă s. (it. maestro. V. magistru, măĭestru și meșter). Magistru, mare artist orĭ savant. Profesor de arte într’o școală secundară. S. n., pl. e. Com. O condică numită și cartea mare și care conține conturile agenților manipulatorĭ de valorĭ, ale corespondenților și ale proprietaruluĭ negoțuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
maestră s. f., g.-d. art. maestrei; pl. maestre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
maestră s. f., g.-d. art. maestrei; pl. maestre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
maestră (persoană foarte competentă într-un domeniu, titlu) s. f., g.-d. art. maestrei; pl. maestre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
maestră
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
maestră, -stre sb. f.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MAESTRU s. 1. (pop. și fam.) meșter. (~ul Sadoveanu.) 2. (livr.) magistru. (El ne-a fost ~.) 3. v. as. 4. maistru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MAESTRU s. 1. (pop. și fam.) meșter. (~ Sadoveanu.) 2. (livr.) magistru. (El ne-a fost ~.) 3. maistru, meșter. (~ într-o uzină.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SIERRA MAESTRA, lanț muntos în SE Cubei, care domină litoralul printr-un abrupt. Alt. max.: 1.993 m (Pico Turquino). Relief carstic. Zăcăminte de min. de fier, cupru, mangan, crom, argint.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
maestru, maeștrisubstantiv masculin maestră, maestresubstantiv feminin
- 1. Persoană care a adus contribuții (deosebit de) valoroase într-un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, șef al unei școli, creator al unui curent etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Am iubit cu pasiune pe maeștrii romanului francez din veacul al XIX-lea. GALACTION, O. I 19. DLRLC
- Era minunea satului – un maestru în cusături țărănești. VLAHUȚĂ, O. A. 510. DLRLC
- 1.1. Concert-maestru sau (învechit) maestru de concert = prim-violonist într-o orchestră. DEX '09
- 1.2. Maestru al sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoană care poartă acest titlu. DEX '09 DLRLC DN
- 1.3. Maestru Emerit al Sportului = cel mai înalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performanțe excepționale; persoană care poartă acest titlu. DEX '09
- 1.4. Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie în una dintre ramurile artei; persoană căreia i s-a acordat acest titlu. DEX '09 DLRLC
- 1.5. Termen de prețuire și admirație dat cuiva care practică iscusit, de mulți ani, o profesiune intelectuală (scriitor, pictor, avocat etc.). DLRLC DN
- Păi nu știe toată lumea că eu sînt omul maestrului Aristia? CAMIL PETRESCU, O. II 113. DLRLC
-
-
- 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul, muzica etc. (fără să aibă un titlu academic); persoană care avea acest titlu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2.1. Nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere). MDN '00
-
- 3. Persoană competentă, calificată într-un anumit domeniu (de obicei muzică, dans, sport), care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Divinul cîntăreț al Divinei Comedii, călăuzit de maestrul său Virgil. ODOBESCU, S. III 34. DLRLC
-
- 4. Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etc.; persoană care poartă acest titlu. DEX '09 DEX '98 DN
- 4.1. Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană care supraveghează desfășurarea unei ceremonii după protocol. DEX '09 DN
-
etimologie:
- maestro DEX '09 DEX '98 DN