2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACMAHÓN, macmahoane, s. n. (Înv.) Șpriț1. – Din n. pr. Mac Mahon.

MACMAHÓN, macmahoane, s. n. (Înv.) Șpriț1. – Din n. pr. Mac Mahon.

macmahon sn [At: CARAGIALE, O. I, 281 / Pl: ~oane / E: Mac-Mahon] (Înv) Șpriț.

MACMAHÓN s. n. (Învechit) Băutură răcoritoare, făcută din vin amestecat cu apă gazoasă; șpriț. S-a făcut roșie ca sfecla și a băut un macmahon pe nerăsuflate. CARAGIALE, O. II 171.

Mac-Mahon m. mareșal francez, născut la 1800, se distinse în Crimea și în Italia la Magenta, fu rănit și făcut prizonier la Sedan în 1870; Președinte al Republicei franceze dela 1873-1879; mort în 1893.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

macmahón (înv.) s. n., pl. macmahoáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACMAHON s. n. (Învechit) Șpriț. S-a făcut roșie ca sfecla și a băut un macmahon pe nerăsuflate. CARAGiALE, O. I, 281. Mă plimb așa de colo pînă colo: mai beau o bere, un macmahon, un șvart, mai vorbesc cu un prieten, trece vremea. id. ib. 291. - Pl.: macmahoane. – Cf. n. pr. M a c – M a h o n.

Intrare: Macmahon
Macmahon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: macmahon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macmahon
  • macmahonul
  • macmahonu‑
plural
  • macmahoane
  • macmahoanele
genitiv-dativ singular
  • macmahon
  • macmahonului
plural
  • macmahoane
  • macmahoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

macmahon

etimologie: