2 intrări
2 definiții
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MACHIDON gr. Mαϰεδών, lat. Macedo, u. etnic, celebru ca supranume al eroului macedonean. 1. Machedonu, Nechifor (17 AV 284). 2. Machidon (Syn; 17 A V 367; Tec I; Sd VII 272; 17 A I 102; Met 259; Băl I); -ești s. 3. Macedon și Macidon, 1750, ard. (Paș; Nepos). 4. + Marcu: Marchidon t. (Mus).
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
machidon, machidoni s. m. aromân, român din Sudul Dunării.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Machidon
Intrare: machidon
machidon substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)