macerare sf [At: ALEXI, W. / V: (pop) măc~ / Pl: ~rări / E: macera] 1 Menținere a unui corp vreme îndelungată într-un solvent, la rece, pentru a-l face să elimine particulele solubile Si: macerație (1), (pop) plămădeală. 2 Eliminare de particule solide de către un corp menținut într-un solvent.

MACERARE, macerări, s. f. Acțiunea de a macera și rezultatul ei.

MACERARE s.f. Acțiunea de a macera; macerație. [< macera].

macera [At: BARCIANU / V: (pop) măc~ / Pzi: ~rez / E: fr macérer] 1 vt A ține ceva vreme îndelungată într-un lichid, la rece, pentru a-l face să elimine particulele solubile Si: (pop) a plămădi. 2 vr (D. corpuri) A elimina particulele solubile prin menținere îndelungată într-un solvent.

macerațiune sf vz macerație

măcera v vz macera

măcerare sf vz macerare

MACERA, macerez, vb. I. Tranz. A ține un corp vreme îndelungată într-un lichid, la rece, pentru a-l face să elimine particulele solubile. V. dizolva. Macerînd trandafiri în alcool se poate extrage parfum.

MACERA vb. I. tr. A lăsa un corp mai mult timp într-un lichid la temperatura obișnuită spre a-i dizolva părțile solubile. ♦ refl. (Despre corpuri) A elimina particulele solubile (prin menținerea într-un lichid). [< fr. macérer, cf. lat. macerare].

MACERA vb. I. tr. a lăsa un corp, o plantă mai mult timp într-un lichid, spre a-i dizolva părțile solubile. II. refl. (despre corpuri) a elimina particulele solubile (prin menținerea într-un lichid); (med.; despre țesuturi) a se dezintegra. (< fr. macérer, lat. macerare)

A MACERA ~ez tranz. (plante, fructe, flori etc.) A menține timp îndelungat într-un solvent pentru a obține modificarea calităților fizice. /<fr. macérer

*macerațiúne f. (lat. macerátio, -ónis). Acțiunea de a macera o subtunță, infuziune cu apă rece. Pin ext. Curățirea lentă a fonteĭ topite lăsate în liniște. Fig. Mortificațiune, chinuirea corpuluĭ crezînd că asta îĭ place luĭ Dumnezeŭ. – Și -áție și -áre.

*maceréz v. tr. (lat. mácero, -áre). Țin o substanță (de ex., o plantă) într’un lichid rece ca părțile solubile să treacă în lichid: acest sirop e făcut din cojĭ de portocale macerate. Fig. Chinuĭesc trupu ca să-ĭ plac luĭ Dumnezeŭ, cum făceaŭ fanaticiĭ în evu mediŭ.

macerare s. f., g.-d. art. macerării; pl. macerări

macerare s. f., g.-d. art. macerării; pl. macerări

macerare s. f., g.-d. art. macerării; pl. macerări

macera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. macerez, 3 macerează; conj. prez. 1 sg. să macerez, 3 să macereze

macera (a ~) vb., ind. prez. 3 macerează

macera vb., ind. prez. 1 sg. macerez, 3 sg. și pl.macerează

MACERARE s. macerație, (pop.) plămădeală. (Proces de ~ a unor fructe.)

MACERARE s. macerație, (pop.) plămădeală. (Proces de ~ a unor fructe.)

MACERA vb. (pop.) a (se) plămădi, (reg.) a (se) mocni. (Frunzele se ~ în alcool.)

MACERA vb. (pop.) a (se) plămădi, (reg.) a (se) mocni. (Frunzele se ~ în alcool.)

MACERÁ vb. I. În gastronomie, a acoperi un aliment cu un lichid (alcool, lichior, vin, sirop) aromatizat și a-l lăsa, mai mult sau mai puțin timp, pentru a se impregna de aromă.

MACERARE s. f. Acțiunea de a (s e) macera; macerație (1), (popular) plămădeală. Cf. ALEXI, W. - Pl.: macerări. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măceráre s. f. PONTBRIANT, D. - V. macera.

MACERA vb. I. T r a n z. A ține (un corp) vreme îndelungată într-un lichid, la rece, pentru a-l face să elimine particulele solubile; (popular) a plămădi. Cf. BARCIANU, ALEXI, W. ♦ Refl. (Despre un corp) A elimina particulele solubile (prin menținere îndelungată într-un lichid). - Prez. ind.: macerez. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măcerá vb. I. PONTBRIANT, D. - Din fr. macérer.

MĂCERÁ vb. I v. macera.

MĂCERARE s. f. v. macerare.