2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mo i vz măi1

molibden sm [At: I. NAT. 41 / V: (înv) sf, -ivd~ / E: fr molybdène] (Chm) Metal alb-cenușiu, lucios, maleabil, asemănător cu fierul, folosit la fabricarea unor oțeluri speciale.

molibde sf vz molibden

molivden sm vz molibden

MOLIBDÉN s. n. Metal de culoare albă-argintie, lucios și maleabil, inoxidabil la temperatura obișnuită, folosit la fabricarea unor oțeluri speciale. [Acc. și: molíbden] – Din fr. molybdène.

MOLIBDÉN s. n. Metal de culoare albă-argintie, lucios și maleabil, inoxidabil la temperatura obișnuită, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale. – Din fr. molybdène.

MOLIBDÉN s. n. Element chimic avînd caracter metalic, dur, de culoare alb-argintie, inoxidabil la temperatura obișnuită și neatacabil de apă, întrebuințat în industrie, îndeosebi pentru fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor unor becuri electrice, iar în laboratoare pentru prepararea unor reactive.

MOLIBDÉN s.n. Metal foarte dur alb-argintiu, asemănător cu fierul, folosit la fabricarea unor oțeluri speciale. [< fr. molybdène, cf. gr. molybdos – plumb].

MOLIBDÉN s. n. metal foarte dur, alb-argintiu, asemănător cu fierul, la elaborarea oțelurilor speciale și a altor aliaje. (< fr. molybdène)

MOLIBDÉN n. Metal dur, de culoare albă-cenușie lucioasă, rezistent la coroziune, folosit la fabricarea oțelurilor speciale. /<fr. molybdene

*molibdén n. (fr. molybdène, d. vgr. molýbdaina, vînă de argint amestecată cu plumb, d. mólybdos, plumb, nume aplicat molibdenuluĭ de Hielm, care l-a descoperit la 1782). Chim. Metal tetravalent alb ca argintu, sfărămicĭos și aproape infuzibil. Are o greutate atomică de 96.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!molibdén/ molíbden s. n.; simb. Mo


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Mo, simbol chimic pentru molibden.

MOLÍBDEN (< fr. {i}; {s} lat. molybdaenum „bucată de plumb”) s. n. Element chimic (Mo; nr. at. 42, m. at. 95,94, gr. sp. 10,2, p. t. 2.620°C); metal alb-cenușiu, lucios. Se găsește în natură sub formă de sulfură (molibdenit) și de molibdați. Formează combinații stabile în treapta de valență 6. Se obține în cuptorul electric, prin prăjirea sulfurii și reducerea oxidului format. Este întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale. A fost descoperit (1778) de C.W. Schelle și izolat (1782) de P.J. Hjelm, iar metalul pur a fost obținut de J.J. Berzelius.

Intrare: mo
mo
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: molibden
  • pronunție: molibden, molibden
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molibden
  • molibdenul
  • molibdenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • molibden
  • molibdenului
plural
vocativ singular
plural
Mo simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Mo
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

molibden Mo

  • 1. Metal de culoare albă-argintie, dur, lucios și maleabil, inoxidabil la temperatura obișnuită, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale și a filamentelor unor becuri electrice, iar în laboratoare pentru prepararea unor reactive.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu simbol Mo
    surse: DOOM 2

etimologie: