măzăriche sf [At: CALENDARIU (1814), 181/20 / V: (îrg) ~zer~, mazar~ / Pl: ~chi / E: mazăre] 1-2 (Șhp) Măzărică (1-2). 3 Plantă cu flori purpurii, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat și cu fructul alungit Și: (reg) borceag, măzărea (3), măzărică (5), măzărice (3), măzăroi (3), măzăruică (3) (Vicia sativa). 4 Plantă cu flori mari de culoare albă sau violet și cu frunzele terminate printr-un cârcel Și: (reg) borceag, măzărea (4), măzărică (6), măzărice (4), măzăroi (4) (Vicia silvatica). 5 Plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunzele terminate printr-un vârf țepos sau printr-un cârcel Și: bobușor; măzărea (5), măzărice (5), măzăroi (5) (Vicia lathyroides). 6 Plantă agățătoare, cu frunze perechi, terminate într-un cârcel și cu flori roșii, galbene sau violete Și: măzărea (6), măzărice (6), măzăroi (6) (Vicia dumetorum). 7 (Bot; reg) Cosiță (Vicia hirsuta). 8 (Reg) Planta Vicia saepium. 9 (Șîc ~zer~-păroasă) Plantă păroasă cu flori liliachii, așezate pe un spic lung (Vicia villosa). 10 (Bot; reg) Lintea-pratului (Lathyrus pratensis). 11 (Bot; reg) Bob-de-țarină (Lathyrus platyphyllos). 12 (Bot; rar) Năut (Cicer arietinum). 13 (Bot; reg; îc) ~-neagră sau ~a-cucului Orăstică (Orobus niger). 14 (Bot; reg; îae) Mălurici (Orobus variegatus). 15 (Reg; îc) ~-sălbatică Plantă cu tulpina întinsă și foarte rămuroasă, cu frunzele de culoare verde-deschis și cu florile albastre. 16 (Csc) Precipitație atmosferică sub formă de mici bobițe de gheață Și: măzărică (8) Vz grindină. 17 (Med) Cisticercoză.

MĂZĂRÍCHE s. f. I. 1. Borceag. 2. Nume dat mai multor plante erbacee din familia leguminoaselor, înrudite cu mazărea: a) plantă agățătoare cu frunze compuse terminate cu un circel, cu flori roșii, galbene sau violete; crește prin finețe, tufișuri și păduri de munte (Vicia); b) bob. O mulțime de buruieni... printre care... neghina, măzărichea. PAMFILE, A. R. 94. ◊ Compus: măzăriche-neagră (sau măzărichea-cucului) = orăstică. II. Precipitație atmosferică sub formă de picături înghețate de ploaie, ca o grindină măruntă. Te-au apucat vijelii și te-au spulberat viscolele cu măzăriche ale sfîrșiturilor de toamnă. SADOVEANU, O. VI 50. Vîntul vuia de te lua groaza; măzărichea răpăia în fereastră. DELAVRANCEA, S. 16. Începuse a ninge, cădea o măzăriche tare ca plumbul. CONTEMPORANUL, VI_II 294. (Med.) III. Cisticercoză. – Variante: măzărícă (ȘEZ. I 236), măzeríche (NEGRUZZI, S. I 101) s. f.

MĂZĂRÍCHE f. 1) Specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subțire, ramificată, cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. ~-de-primăvară. ~-păroasă. 2) Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de gheață; grindină măruntă. 3) pop. Boală a animalelor (transmisibilă și oamenilor), cauzată de acțiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare, febră și tulburări digestive; cisticercoză. /Din mazăre

măzăriche f. 1. Bot. bobușor; 2. grindină măruntă.

măzăriche d. (dim. d. mazăre). Numele maĭ multor plante leguminoase papilionacee, ca orașnița (lathýrus [niger, odoratus, plantyphyllos, praténsis, tuberosus], órobus [niger, variegatus, vernus] și vĭcia [dumetorum, lathyroides, sativa]) ș. a. Țîrțîră. V. prat.

ciúnă¹ sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~ne / E: mg csunya] (Bot; reg) 1 Oreșniță (Lathyrus tuberosus). 2 Măzăriche (Vicia dumetorum). 3 Cosiță (Vicia hirsutum).

măzărică sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici / E: mazăre + -ică] 1-2 (Șhp) Mazăre (mică) Și: măzărea (1-2), măzărice (1-2), măzăriche (1-2), măzăruică (1-2). 3 (Ban) Varietate de fasole cu bobul mic și rotund Și: măzărea (3). 4 (Bot; reg) Oreșniță (Lathyrus tuberosus). 5-6 (Bot; reg) Măzăriche (3-4) (Vicia sativa și silvatica). 1 (Bot; reg; îc) ~ca-cucului Orăstică (Orobus niger). 8 Măzăriche (16). 9 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 10 (Reg; art.) Melodie după care se execută măzărică (9).

bobușor m. plantă din familia leguminoaselor, numită și măzăriche, ale cării boabe servesc de nutreț porumbeilor (Vicia lathyroides).

țî́rțără f., pl. ĭ (imit. d. țîr-țîr, zgomotu căderiĭ bobițelor de gheață. V. țurțurĭ. Cp. cu pîrpără). Est. Un fel de ploaĭe înghețată (numită și măzăriche) care cade ĭarna supt forma unor bobițe albe marĭ cît meĭu.

măzăríche s. f., art. măzăríchea, g.-d. art. măzăríchii

măzăríche s. f., art. măzăríchea, g.-d. art. măzăríchii; pl. măzăríchi

măzăríche-neágră (plantă) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. măzăríchii-négre

!măzăríchea-cúcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. măzăríchii-cúcului

măzăríche-neágră (bot.) s. f. (sil. -gră), g.-d. art. măzăríchii-négre

măzăríchea-cúcului (bot.) s. f., g.-d. art. măzăríchii-cúcului

MĂZĂRÍCHE s. v. bob-de-țarină, cisticercoză, indrușaim, lintea-pratului, năut, sângele-voiniculul, trichinoză.

MĂZĂRÍCHE s. I. (BOT.) 1. (Vicia sativa) borceag, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvatica) borceag, (reg.) măzărică. 3. (Vicia lathyroides) (reg.) bobușor. II. (MET.) (rar) măzărică, (reg.) țârțâră. (Bate, cade măzăriche.)

măzăriche s. v. BOB-DE-ȚARINĂ. CISTICERCOZĂ. INDRUȘAIM. LINTEA-PRATULUI. NĂUT. SÎNGELE-VOINICULUI. TRICHINOZĂ.