luzulă sf [At: BARASCH, B. 213 / Pl: ~le / E: fr luzule] (Bot) 1 Plantă erbacee cu frunze liniare, puțin păroase pe margine, cu flori brune sau gălbui, dispuse în spice ovale și cu fructul în formă de capsulă Si: (reg) mălaiul-cucului (Lusula campestris). 2 Plantă erbacee, cu flori brune, solitare, dispuse în vârful ramurilor Si: (reg) mălaiul-cucului (Lusula pilosa).

luzulă s. f., g.-d. art. luzulei; pl. luzule

LUZULA DC., LUZULA, fam. Junca- ceae. Gen originar din Europa, cca 82 specii, ierboase. Flori albe, galbene, maronii, roșii, ele obicei cu 6 stamine. Frunze plane, cu peri pe margine.

Luzula lutea (AII.) DC. Specie care înflorește vara. (Flori galbene, cîte 6-10, apropiate una de alta, în spice pedunculate reunite în racem umbeliform. Frunze (5-9 cm lungime, 7 mm lățime) glauce, aproape glabre. Plantă erbacee, 35 cm înălțime.

Luzula luzuloides (Lam.) Dandy et Wilm. [syn. L. albida (Koffm.) DC.; L. nemorosa (Poli.) E. Mey.]. Specie care înflorește la începutul verii. Flori (3 mm lungime) albicioase, rar roșii sau maroni, cîte 2-8, apropiate una de alta, în spic pedunculat, grupate în racem umbeliform. Frunze lungi, înguste. Plantă pînă la 65 cm înălțime.

Luzula nivea (t.) DC. Specie care înflorește vara. Flori albe, cca 5,5 mm lungime.

Luzula sylvatica (Huds.) Gaud. [syn. L. maxima (Reichard) DC.]. Specie care înflorește primăvara. Flori maronii, în inflorescență mare, întinsă, compusă. Frunze (25-35 cm lungime, 1-1,5 cm lățime) lucioase. Plantă viguroasă, pînă la 100 cm înălțime.