lută, s.f. – (reg.; min.) Plan înclinat lângă șteampuri, pe care se spală minereul zdrobit (Șainelic, 1986). – Din germ. Lutte „instalație pentru apă” (Țurcanu).

lută, s.f. – (min.) Plan înclinat lângă șteampuri, pe care se spală minereul zdrobit (Șainelic 1986). – Din germ. Lutte „instalație pentru apă” (Țurcanu).

LÜTA v. Lüda.

LÜDA sau LÜTA, conurbație în NE Chinei (Liaoning), formată din orașele Lüshun și Dalian. Numele derivă de la combinarea primelor două litere ale celor două orașe.

Luț/a, -aș, -ă, -ca, -i, -oiu v. Anghel IV 7.

Luț/a, -ă v. Roxana II 4.