4 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÚCIU, -IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care lucește (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru1, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ◊ Expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie. (Adverbial) Sărac luciu = foarte sărac. ♦ Lipsit de obstacole, neted; deschis. 3. (Despre terenuri, drumuri etc.) Acoperit de gheață; lunecos. II. S. n. Aspect al suprafeței unui solid, datorit reflexiei luminii; suprafață strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de lumină. ♦ Fig. Strălucire, splendoare. ♦ Lustru. – Din luci (derivat regresiv).

LÚCIU, -IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care lucește (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru1, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ◊ Expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie. (Adverbial) Sărac luciu = foarte sărac. ♦ Lipsit de obstacole, neted; deschis. 3. (Despre terenuri, drumuri etc.) Acoperit de gheață; lunecos. II. S. n. Aspect al suprafeței unui solid, datorit reflexiei luminii; suprafață strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de lumină. ♦ Fig. Strălucire, splendoare. ♦ Lustru. – Din luci (derivat regresiv).

luciu1 sm [At: BIANU, D. S. / V: luc, luci / Pl: ~cii / E: nct] (Bot; reg) 1f luc; șîc brad-luci) Pin2 (Pinus silvestris). 2 Jneapăn (Pinus mugo).

luciu2, ~ie [At: PO 296/27 / V: (reg) licie af, (înv) luceu sn, ~ciă af, (îvp) luci a / Pl: (1-18) ~cii, (20-33) ~ri / E: luci drr] 1 a (D. obiecte) Care răsfrânge razele de lumină (1). 2 a (D. aștri sau alte surse de lumină) Care răspândește lumină (1). 3 a (D. privire) Cu reflexe strălucitoare. 4 a (Înv) Plin de fast Si: elegant, fastuos. 5 a (D. obiecte sau părți ale lor) Cu lustru2 (1) Si: lustruit2 (1). 6 a (Pex; d. obiecte sau părți ale lor) Neted. 7 a (Pex; d. obiecte) Lunecos. 8 a (Fig; d. îmbrăcăminte) Uzat. 9 a (Fig; d. piele sau părți ale corpului) Fără cute sau zbârcituri Si: întins. 10 a (Fig; pex; d. piele) Catifelat. 11 a (D. păr) Drept. 12 a (Îvp; d. terenuri, locuri) Plan. 13 a (Îvp; ape) Cu suprafața liniștită, lipsită de valuri. 14 avp; drumuri) Fără hopuri sau făgașe Si: drept, plat, uniform. 15 a (Îvr) Limpede. 16 a (D. terenuri, locuri) Pe care nu se găsește nimic Si: deșert, gol, pustiu. 17 a (Pfm; îs) Sărăcie ~eie Sărăcie mare Si: mizerie. 18 a (Pop; d. terenuri, drumuri) Acoperit cu gheață. 19 av (Pop; îe) A fi sărac ~ A fi foarte sărac. 20 sn Aspect al suprafeței unui solid, datorit reflexiei luminii. 21 sn Suprafață netedă, strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de lumină. 22 sn (Fig) Splendoare. 23 sn Lustru (1). 24 sn (Îlv) A da ~ A lustrui (1). 25 sn (Fig; îae) A da strălucire, frumusețe. 26 sn Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzurii. 27 sn (Urmat de determinări în genitiv) Suprafață foarte netedă a unor obiecte. 28 sn Suprafață liniștită a unei ape, fără valuri, care poate da reflexe luminoase. 29 sn (Îvr; îs) ~l mării Nivel al mării. 30 sn (Îvp) Suprafață a mării. 31 sn (Înv) Întindere mare de apă Si: mare. 32 sn (Înv; fig) Nemărginire. 33 sn (Îvp) Întindere.

LÚCIU1, luciuri, s. n. 1. Aspectul unui corp neted, datorit reflexiei regulate a luminii pe suprafața lui. Ele puneau pietrele cele scumpe jos și la luciul lor își căutau hrana. SBIERA, P. 244. ◊ (Concretizat) Luciul zimțuit al secerii scrîșnește, șuieră, fulgeră-n soare, doboară-n pale holdele aurii. SANDU, D. P. 37. ♦ Fig. Strălucire, splendoare. Satira [latină] nu se cufunda cu Persiu în întuneric; un nou luciu o aștepta sub puternica peană a lui Juvenal. ODOBESCU, S. I 49. ♦ Lustru. Luciul parchetului.A da luciu v. da. 2. Suprafața strălucitoare a anumitor lucruri care răsfrîng razele de lumină. Chipul șăgalnic În luciul oglinzii ți-l cați. FRUNZĂ, Z. 9. C-o lacomă dorință privi pe luciul negru al apei. BART, E. 184. Și dacă norii deși se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte să-mi aduc De tine-ntotdeauna. EMINESCU, O. I 193. ◊ Fig. Pe luciul politic Macari lunecă. NEGRUZZI, S. II 246.

LÚCIU2, -IE, lucii, adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrînge razele de lumină, care strălucește; lucitor, lucios. Doinind treceau veseli flăcăii prin sat Cu luciile coase pe-un umăr robust. COȘBUC, P. II 203. Lacul dormea neted, luciu ca oglinda. VLAHUȚĂ, O. A. 469. Lucii picături de smoală la pămînt cad sfîrîind. EMINESCU, O. I 50. Rîul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. ALECSANDRI, P. A. 124. 2. Cu lustru, lustruit, p. ext. alunecos. Trecea ca un fior printr-o dungă de umbră o șopîrlă lucie; peste parcul vechi plutea o liniște mare. SADOVEANU, O. V 581. Fiind podelile tare lucii, [mărgeaua] să durigă chiar sub pat. RETEGANUL, P. V 14. Un sînge purpuriu văpsi pielea lui, lucie ca atlazul. NEGRUZZI, S. I 42. ◊ Expr. Sărăcie lucie = sărăcie totală, desăvîrșită. N-au nici de unele. Sărăcie lucie. Podul gol, staulul gol. PAS, Z. III 278. Dară ortul popii, rămîind în urma lor casa toacă și o sărăcie lucie. ISPIRESCU, L. 286. Măi! Dar ce sărăcie lucie pe aici pe la rai, zise Ivan. CREANGĂ, P. 308. ◊ (Adverbial, rar, în expr.) Sărac luciu = sărac lipit pămîntului. L-a băgat în judecăți... și l-a lăsat sărac luciu. DELAVRANCEA, S. 19. 3. (Despre un teren, un drum) Neted, lucios; lipsit de obstacole, liber, deschis. Trecură pe pod de gheață și găsiră cale lucie spre tîrg. SADOVEANU, B. 69. Nu mai rămînea turcilor decît o pustietate întinsă și lucie. ISPIRESCU, la TDRG. Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare Ce să-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. ALECSANDRI, P. A. 113. – Pronunțat: (f.) -ci-e.

LÚCIU1 ~e (~i) 1) Care lucește; lucios; lucitor. 2) Care a fost lustruit; cu lustru. * Sărăcie ~e sărăcie mare; mizerie. [Sil. -ciu] /v. a luci

LÚCIU2 ~ri n. Suprafață strălucitoare a unor obiecte; suprafață foarte netedă; lustru. ~l apei. ◊ A da ~ parchetului a face să strălucească parchetul. /v. a luci

Luciu m. numea 3 papi (252, 1144, 1181).

luciu a. 1. lucios: fier luciu; fig. sărăcie lucie; 2. neted: apă lucie. [Abstras din luci]. ║ n. 1. strălucire: luciul oțelului; fig. luciul de pe frunte-i cu spada mea voiu șterge AL.; 2. lumină: iese’n luciu luna EM.; 3. suprafață netedă a mării sau a câmpiei.

lúciŭ, -íe adj. (d. lucesc). Neted și lucitor: placă, gheață lucie. Fig. Sărăcie lucie, sărăcie absolută. S. n., pl. urĭ. Aspect lucitor: luciŭ metalic. Luciu măriĭ, al apeĭ, strălucirea măriĭ, a apeĭ absolut liniștite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lúciu1 [ciu pron. ciu] adj. m., f. lúcie (-ci-e); pl. m. și f. lúcii

lúciu2 [ciu pron. ciu] s. n., art. lúciul; pl. lúciuri

lúciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. lúciul; pl. lúciuri

lúciu adj. m. [-ciu pron. -ciu], f. lúcie (sil. -ci-e); pl. m. și f. lúcii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÚCIU adj. v. lucios, lucitor, scânteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor.

LÚCIU adj. lucios, lustruit. (O suprafață ~.)

LÚCIU s. lustru, strălucire, (înv.) perdaf. (~ unei suprafețe.)

luciu adj. v. LUCIOS. LUCITOR. SCÎNTEIETOR. SCLIPITOR. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR.

arată toate definițiile

Intrare: Luciu
Luciu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Luciu
Intrare: luciu (adj.)
luciu1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: lucĭu
adjectiv (A110)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luciu
  • luciul
  • luciu‑
  • lucie
  • lucia
plural
  • lucii
  • luciii
  • lucii
  • luciile
genitiv-dativ singular
  • luciu
  • luciului
  • lucii
  • luciei
plural
  • lucii
  • luciilor
  • lucii
  • luciilor
vocativ singular
plural
luci3 (adj.) flexiune necunoscută
invariabil (I1)
  • luci
  • luc‑
Intrare: luciu (aspect)
luciu2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • pronunție: lucĭu
substantiv neutru (N50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luciu
  • luciul
  • luciu‑
plural
  • luciuri
  • luciurile
genitiv-dativ singular
  • luciu
  • luciului
plural
  • luciuri
  • luciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: luciu (bot.)
luciu3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luciu
  • luciul
  • luciu‑
plural
  • lucii
  • luciii
genitiv-dativ singular
  • luciu
  • luciului
plural
  • lucii
  • luciilor
vocativ singular
plural
luci4 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luci
  • luciul
  • luciu‑
plural
  • luci
  • lucii
genitiv-dativ singular
  • luci
  • luciului
plural
  • luci
  • lucilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

luciu (adj.) luci

  • 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care lucește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lucios lucitor diminutive: lucior 4 exemple
    exemple
    • Doinind treceau veseli flăcăii prin sat Cu luciile coase pe-un umăr robust. COȘBUC, P. II 203.
      surse: DLRLC
    • Lacul dormea neted, luciu ca oglinda. VLAHUȚĂ, O. A. 469.
      surse: DLRLC
    • Lucii picături de smoală la pămînt cad sfîrîind. EMINESCU, O. I 50.
      surse: DLRLC
    • Rîul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. ALECSANDRI, P. A. 124.
      surse: DLRLC
  • 2. Cu lustru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lustruit (s.n.) neted 3 exemple
    exemple
    • Trecea ca un fior printr-o dungă de umbră o șopîrlă lucie; peste parcul vechi plutea o liniște mare. SADOVEANU, O. V 581.
      surse: DLRLC
    • Fiind podelile tare lucii, [mărgeaua] să durigă chiar sub pat. RETEGANUL, P. V 14.
      surse: DLRLC
    • Un sînge purpuriu văpsi pielea lui, lucie ca atlazul. NEGRUZZI, S. I 42.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. expresie Sărăcie lucie = sărăcie mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mizerie 3 exemple
      exemple
      • N-au nici de unele. Sărăcie lucie. Podul gol, staulul gol. PAS, Z. III 278.
        surse: DLRLC
      • Dară ortul popii, rămîind în urma lor casa toacă și o sărăcie lucie. ISPIRESCU, L. 286.
        surse: DLRLC
      • Măi! Dar ce sărăcie lucie pe aici pe la rai, zise Ivan. CREANGĂ, P. 308.
        surse: DLRLC
    • 2.3. expresie (și) adverbial Sărac luciu = foarte sărac.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • L-a băgat în judecăți... și l-a lăsat sărac luciu. DELAVRANCEA, S. 19.
        surse: DLRLC
    • 2.4. Lipsit de obstacole.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deschis liber (adj.) lucios neted 3 exemple
      exemple
      • Trecură pe pod de gheață și găsiră cale lucie spre tîrg. SADOVEANU, B. 69.
        surse: DLRLC
      • Nu mai rămînea turcilor decît o pustietate întinsă și lucie. ISPIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare Ce să-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. ALECSANDRI, P. A. 113.
        surse: DLRLC
  • 3. (Despre terenuri, drumuri etc.) Acoperit de gheață.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: lunecos

etimologie:

luciu (aspect)

  • 1. Aspect al suprafeței unui solid, datorit reflexiei luminii; suprafață strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de lumină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • Ele puneau pietrele cele scumpe jos și la luciul lor își căutau hrana. SBIERA, P. 244.
      surse: DLRLC
    • concretizat Luciul zimțuit al secerii scrîșnește, șuieră, fulgeră-n soare, doboară-n pale holdele aurii. SANDU, D. P. 37.
      surse: DLRLC
    • Chipul șăgalnic În luciul oglinzii ți-l cați. FRUNZĂ, Z. 9.
      surse: DLRLC
    • C-o lacomă dorință privi pe luciul negru al apei. BART, E. 184.
      surse: DLRLC
    • Și dacă norii deși se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte să-mi aduc De tine-ntotdeauna. EMINESCU, O. I 193.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe luciul politic Macari lunecă. NEGRUZZI, S. II 246.
      surse: DLRLC

etimologie:

luciu (bot.) luci

etimologie: