3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Reg.) 1. Viță-de-vie. ♦ Ramură verde; vlăstar. 2. Fig. Om ștrengar, șmecher; om de nimic, secătură. – Din sl. loza.

loa sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 308 / V: loză, loz sn / Pl: ~ze / E: slv лоза] 1 (Reg) Ramură verde Si: vlăstar. 2 (Reg) Tulpină de plante agățătoare. 3 Ornament vegetal sub formă de ramuri împletite, în sculptură sau în orfevrerie. 4 (Reg) Viță de vie (Vitis vinifera). 5 (Reg) Struguri zdrobiți, rămași în teasc, din care se prepară un fel de rachiu. 6 (Bot) Specie de răchită (Salix capraea). 7 (Reg) Diavol. 8 (Reg; fig) Obiect fără importanță. 9 (Reg; fig; lpl) Fleacuri. 10 (Reg; fig; lpl) Minciuni. 11 (Reg; fig) Om de nimic Si: (pfm) lichea, secătură. 12 (Reg; fig) Ștrengar. 13 (Reg; fig; lpl) Zburdălnicii.

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Reg.) 1. Viță de vie. ♦ Ramură verde; vlăstar. 2. Fig. Om ștrengar, șmecher; om de nimic, secătură. – Din sl. loza.

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Regional) Om de nimic, netrebnic, secătură. O loază ca tine nu mă oprește pe mine în cale. SLAVICI, O. I 162. Vii să mă rogi pentru vreo loază de elev de-ai mei! CARAGIALE, O. II 286.

loază f. 1. Buc. specie de salcie (Salix capraea); 2. ramură verde de salcie, vlăstar; 3. fig. nerod: loază îmbăierată, vită încălțată PANN. [Slav. LOZA, viță, curmeiu (v. lozie)].

2) loáză (oa dift.) f., pl. e (V. lozesc). Sud. Fam. Persoană foarte urîtă, monstru, pocitanie. Loază îmbăĭerată, pocitanie și maĭ și.

1) loáză (oa dift) f., pl. e (vsl. loza, vlăstar de viță; bg. lozá, butuc de viță; rus. lozá, ramură; pol. loza, salcie. V. lozie). Est. Vechĭ. Vlăstar de viță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

loáză (reg.) s. f., g.-d. art. loázei; pl. loáze

loáză s. f., g.-d. art. loázei; pl. loáze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOÁZĂ s. v. derbedeu, lăstar, lepădătură, lichea, mladă, mlădiță, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură, smicea, viță de vie, vlăstar.

LÓZĂ s. v. iov, salcie, zălog.

loa s. v. DERBEDEU. LĂSTAR. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. MLADĂ. MLĂDIȚĂ. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. SMICEA. VIȚĂ-DE-VIE. VLĂSTAR.

lo s. v. IOV. SALCIE. ZĂLOG.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lóză, s.f. – (reg.; bot.) Lozie; răchită, salcie (Salix cineria): „Un fel de salcie, pe ale cărei rămurele, prevăzute cu mâțișori, maramureșenii le sfințesc la biserică, în Duminica Floriilor” (Papahagi, 1925). ♦ (onom.) Loza, nume de familie (17 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din ucr. lozá (Papahagi, 1925; DEX).

lóză, s.f. – (bot.) Lozie; răchită, salcie (Salix cineria): „Un fel de salcie pe ale cărei rămurele, prevăzute cu mâțișori, maramureșenii le sfințesc la biserică în Duminica Floriilor” (Papahagi 1925). – Din ucr. lozá (Papahagi).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LOZA variantă la subst. loază „viță de vie”, „nerod” < sl.-ucr. лoзa. 1. Lozan țig, (16 B II16); -ei, Valea t. (Vaslui). 2. Lozinca s. 3. Lozenschi, V. stolnic (1 7 A 1 218) nume de origine polonă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

loază, loaze s. f. om de nimic, secătură

Intrare: Loza
nume propriu (I3)
  • Loza
Intrare: loază
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loa
  • loaza
plural
  • loaze
  • loazele
genitiv-dativ singular
  • loaze
  • loazei
plural
  • loaze
  • loazelor
vocativ singular
  • loa
  • loazo
plural
  • loazelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lo
  • loza
plural
  • loze
  • lozele
genitiv-dativ singular
  • loze
  • lozei
plural
  • loze
  • lozelor
vocativ singular
plural
loz2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loz
  • lozul
  • lozu‑
plural
  • loaze
  • loazele
genitiv-dativ singular
  • loz
  • lozului
plural
  • loaze
  • loazelor
vocativ singular
plural
Intrare: loză
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lo
  • loza
plural
  • loze
  • lozele
genitiv-dativ singular
  • loze
  • lozei
plural
  • loze
  • lozelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

loază loză loz regional

  • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Ramură verde.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: vlăstar
  • 2. figurat Om ștrengar; om de nimic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: netrebnic secătură șmecher, -ă 2 exemple
    exemple
    • O loază ca tine nu mă oprește pe mine în cale. SLAVICI, O. I 162.
      surse: DLRLC
    • Vii să mă rogi pentru vreo loază de elev de-ai mei! CARAGIALE, O. II 286.
      surse: DLRLC

etimologie:

loză

etimologie: