4 intrări
- Loxanthocereus (gen de plante)
- Loxanthocereus acanthurus
- Loxanthocereus eriotrichus
- Loxanthocereus jajoianus
4 definiții
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
LOXANTHOCEREUS Bckbg., LOXANTOCEREUS, fam. Cactaceae. Gen originar din Peru, peste 10 specii, corpuri mici, cilindrice, mai mult sau mai puțin pe sol, cu numeroase coaste divizate formînd protuberanțe.
Loxanthocereus acanthurus (Vaup.) Bckbg. [syn. Borzicactus acanthurus (Vpl.) Britt. et Rose]. Specie cu flori roșii, lungi de cca cm. Număr mare de spini marginali, subțiri și 5-7 spini centrali. Cactus pînă la cca 55 cm înălțime, cu multe coaste divizate formînd protuberanțe.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Loxanthocereus eriotrichus (Werderm. et Bckbg.) Bckbg. (syn. Borzicactus eriotrichus Werderm. et Bckbg.). Specie cu flori roșii, 12-15 spini marginali și 3-6 spini centrali, gri. Cactus cu 15-16 coaste, cu protuberanțe slab conturate și, în creștet, cu smoc de păr argintiu.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Loxanthocereus jajoianus (Bckbg.) Bckbg. (syn. Borzicactus jajoianus Bckbg.). Specie cu flori portocalii. Spinii galbeni, marginali, 18-22 (cca 6-7 mm lungime) și 1-4 spini centrali. Corpuri, cca 60-65 cm înălțime, cu 12 coaste și numeroase areole albe.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni