3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lod2 sn [At: CARAGIALE, O. III, 270 / Pl: ~uri / E: ger Laden] (Reg) Oblon de lemn la fereastră.

LOT, loturi, s. n. 1. Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren sau o pădure; parcelă. 2. Grup de obiecte sau de ființe cu trăsături comune. ♦ Grup de sportivi selecționați în vederea formării unei echipe. ♦ Grup de produse identice sau asemănătoare fabricate simultan sau succesiv; grup de produse identice sau asemănătoare expediate în același timp sau sosite în același timp. 3. (Înv.) Loz; câștig obținut de un loz. – Din fr. lot.

LOT, loturi, s. n. 1. Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren sau o pădure; parcelă. 2. Grup de obiecte sau de ființe cu trăsături comune. ♦ Grup de sportivi selecționați în vederea formării unei echipe. ♦ Grup de produse identice sau asemănătoare fabricate simultan sau succesiv; grup de produse identice sau asemănătoare expediate în același timp sau sosite în același timp. 3. (Înv.) Loz; câștig obținut de un loz. – Din fr. lot.

lot1 [At: (a. 1645) IORGA, B. R. 93 / V: (înv) lod, lut / Pl: ~uri, (10, 11, 12) loți / E: fr lot, ger Lot] 1 sn Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren sau o pădure Si: parcelă. 2 sn Grup de obiecte sau de ființe cu trăsături comune. 3-4 sn (Pex) Grup de sportivi selecționați în vederea formării unei echipe sau care alcătuiesc deja o echipă. 5 sn (Pex) Grup de produse identice sau asemănătoare, fabricate simultan sau succesiv. 6 sn (Pex) Grup de produse identice sau asemănătoare expediate sau sosite în același timp. 7 sn (Pex) Grup de scrieri aparținând aceluiași gen, aceleiași specii literare sau aceluiași autor, de comentarii, de traduceri etc. 8 sn (Iuz) Loz (1). 9 sn (Iuz) Câștig obținut de un loz (1). 10 sn (Iuz; fig) Destin. 11 sm (Înv) Unitate de măsură pentru greutăți, de circa 18 grame. 12 sm (Înv; îf lod) Unitate de măsură a volumului unui recipient având 42 de picioare cubice. 13 sm (Reg; lpl) Greutăți pentru cântărit marfa.

LOT, loturi, s. n. 1. Fiecare dintre porțiunile în care s-a împărțit un teren sau o pădure. V. parcelă. E departe lotul tău, Stroie? PREDA, Î. 145. Împărțirea loturilor ce se alegeau atunci din exproprierea moșiilor. SADOVEANU, P. M. 10. La noi un lot de pămînt este de patru hectare. GHICA, S. 547. 2. Grup (de persoane). Un lot de sportivi. ♦ Mulțime de obiecte de același fel sau cantitate mai mare de material de proveniență comună. 3. (Învechit) Loterie; bilet de loterie (v. loz). Două loturi [titlu]. CARAGIALE, O. I 338.

LOT s.n. 1. Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren sau o pădure. 2. Grup, serie (de persoane). ♦ Grup de obiecte asemănătoare; cantitate mare de material de aceeași proveniență. 3. Loz. [< fr., engl. lot].

LOT s. n. 1. fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren, o pădure; parcelă. 2. grup, serie (de persoane). ◊ grup de obiecte, de mărfuri asemănătoare. (< fr. lot)

lot-modél s. n. Serie de obiecte fabricate cu deosebită îngrijire ◊ „În ultima vreme s-au introdus în fabricație «loturile-model». Ele sunt într-adevăr excepționale din punctul de vedere al calității.” Sc. 25 XI 60 p. 2 (din lot + model; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233)

LOT ~uri n. 1) Porțiune în care a fost împărțit un teren sau o pădure. 2) Grup de ființe sau de obiecte cu trăsături comune. /<fr. lot

lot n. 1. porțiune dintr’un tot ce se împarte: loturi de pământ; 2. ceea ce se câștigă într’o loterie (=fr. lot).

*lot n., pl. urĭ (fr. lot, cuv. de origine germanică; got. hlauts, vechĭ scandinav hlaut, anglo-sax. hlot, engl. lot, germ. loos, sorț, parte. V. loton, loterie, loz). Porțiune care revine fie-căreĭ persoane într’o împărțire: moșie împărțită în loturĭ. Ceĭa ce revine într’o loterie fie-căruĭ bilet cîștigător: a cîștiga lotu cel mare. Fig. Sorț, destin: mizeria e lotu luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOT s. parcelă, (înv. și reg.) raclă, (reg.) parcea, (prin Ban.) tal. (Teren împărțit în ~uri.)

LOT s. parcelă, (înv. și reg.) raclă, (reg.) parcea, (prin Ban.) tal. (Teren împărțit în ~uri.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lot (lóturi), s. n.1. Parte, bucată. – 2. Teren pentru construcții. – Mr. lot. Fr. lot (în mr., din it. lotto). – Der. loterie, s. f., din fr. loterie; loton, s. n. (loterie, joc de noroc care imită loterie), din fr. loto, germ. Lotto (Graur, BL, IV, 107).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LOD (LYDDA), oraș în partea central-vestică a Israelului, la 20 km SE de Tel Aviv-Yafo și 37 km NV de Ierusalim; 45,5 mii loc. (1992). Aeroportul Ben Gurion. Ind. electrotehnică (echipament și aparatură telefonică), constr. de mașini și alim. (ulei, țigarete). Menționat în Biblie. Cucerit de Vespasian (68) a devenit, mai târziu, sediul unui episcopat. În stăpânirea cruciaților (1099) și a lui Saladin (1191), a fost devastat de mongoli (1221) și a decăzut.

arată toate definițiile

Intrare: Lod
Lod
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Lod
  • Lodul
plural
genitiv-dativ singular
  • Lodului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lod
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lod
  • lodul
  • lodu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lod
  • lodului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lot
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lot
  • lotul
  • lotu‑
plural
  • loturi
  • loturile
genitiv-dativ singular
  • lot
  • lotului
plural
  • loturi
  • loturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lod
  • lodul
  • lodu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lod
  • lodului
plural
vocativ singular
plural
lud adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lud
  • ludul
  • ludu‑
  • lu
  • luda
plural
  • luzi
  • luzii
  • lude
  • ludele
genitiv-dativ singular
  • lud
  • ludului
  • lude
  • ludei
plural
  • luzi
  • luzilor
  • lude
  • ludelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lot lod lud

  • 1. Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren sau o pădure.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: parcelă attach_file 3 exemple
    exemple
    • E departe lotul tău, Stroie? PREDA, Î. 145.
      surse: DLRLC
    • Împărțirea loturilor ce se alegeau atunci din exproprierea moșiilor. SADOVEANU, P. M. 10.
      surse: DLRLC
    • La noi un lot de pămînt este de patru hectare. GHICA, S. 547.
      surse: DLRLC
  • 2. Grup de obiecte sau de ființe cu trăsături comune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Grup de sportivi selecționați în vederea formării unei echipe.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
      exemple
      • Un lot de sportivi.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Grup de produse identice sau asemănătoare fabricate simultan sau succesiv; grup de produse identice sau asemănătoare expediate în același timp sau sosite în același timp.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. învechit Câștig obținut de un loz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: loterie loz attach_file un exemplu
    exemple
    • Două loturi [titlu]. CARAGIALE, O. I 338.
      surse: DLRLC

etimologie: