3 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

liț sn [At: T. PAPAHAGI, M. 149 / Pl: ? / E: mg léc] 1 (Mar; mgî) Cui de lemn. 2 (Bot; reg) Spin (Carduus acanthoides).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

liț, lițuri, s.n. – Cui de lemn; așchie cioplită: „...apoi face un cui de lemn, un liț, ș-apoi dă de trei ori cu cuțitu pe lițu acela să să bage în pământ” (Papahagi, 1925: 303; Giulești). – Din magh. léc (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LITU cf. ucr. Литoбop, Литoмиp explicate de Miklosich din sl. Λюът „rău, crud”. 1. – b. (G Bog); Litul cnez, 1414 (Dm). 2. Lita și Liteni ss.; Litești ss. (Dm; Ț-Rom 320); Liteanul (Dm). 3. + -ovoi, formă de împrumut: Litovoi, nume ce apare în Maramureș: Litvoi din Uglea (M. mar), în Moldova: Litovoiu 1407 (Dm; G Ștef; RI I 48), sau Litovie pren. (Sur XIX) și, în același timp, în Țara Hațegului și în Oltenia: Litovoi Vvd, eroul din 1279, frate cu Bărbat Vvd. încă un Litovoe olt. la 1595 (Sd VI 459), Weigand aduce un v. blg. Ljutovoi spre a explica pe Litovoi al nostru. 4. Litovca f., țig. (16 A III 26). 5. Cu afer. prob. Itovoești s. (Dm; G Ștef).

Intrare: Litu
nume propriu (I3)
  • Litu
Intrare: liț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liț
  • lițul
  • lițu‑
plural
  • lițuri
  • lițurile
genitiv-dativ singular
  • liț
  • lițului
plural
  • lițuri
  • lițurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Lițu
Lițu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Lițu
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)