ling, lins, a línge v. tr. (lat. língĕre, vgr. leiho, scr. ligh, lih, got. bi-laigôn, germ. lecken, engl. lick, care-s înrudite pin sunet cu rom. limpesc, linchesc). Trec limba peste ceva: vaca linge (sub-înț. un bulgăre de sare). A linge unde aĭ scuĭpat, a te întoarce la lucrurĭ saŭ persoane pe care le-aĭ disprețuit odată.

LINGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ◊ Expr. A-și linge degetele (sau bazele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (pentru a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. și f. = (pop. și fam.) om care trăiește pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A linguși cu slugărnicie. – Lat. lingere.

linge [At: CORESI, EV. 361 / Pzi: ling / E: ml lingere] 1 vt (D. animale; pex d. oameni) A trece în mod repetat cu limba peste ceva. 2 vt (Pop; dep; îe) A ~ unde a scuipat A-și schimba în bine atitudinea față de ceva blamat înainte. 3 vt (Îe) A ~ în bot pe cineva A linguși (1). 4 vr (Pop; îe) A se ~ în bot (cu cineva) A se săruta cu cineva. 5 vt (Pop) A linguși (1) pe cineva. 6 vt (Pop; îe) A ~ mâna (sau mâinile, laba) cuiva A manifesta servilism față de cineva, sărutându-i, insistent, mâna. 7 vt (Pop; îe) A ~ picioarele (sau cizma, cizmele) cuiva A se umili în fața cuiva. 8 vt (D. animale; pgn, d. oameni) A se hrăni luând mâncarea prin atingeri repetate cu limba. 9-10 vtr (Pfm; îe) A-și ~ degetele (sau, buzele, botul) ori a se ~ pe degete (sau pe buze) A trece cu limba peste degete sau peste buze, pentru a lua ultimele resturi ale unui aliment care produce o deosebită plăcere celui care l-a mâncat. 11 vt (Pfm; îe) A-și – buzele A-și manifesta o dorință sau o poftă mare pentru ceva de mâncare. 12 vt (Reg; îe) A ~ melesteul A fi foarte sărac. 13 vt (Îae) A fi foarte zgârcit. 14 vt (Îvp; îe) A ~ talerele A fi lipsit de importanță. 15 vt (Înv; îe) A ~ țărână (sau lut) A nu avea nici o scăpare. 16 vt (Îe) A putea ~ mac (sau miere) undeva A fi un loc foarte curat, datorită hărniciei proprietarului. 17 vt (Fam; îc) ~-blide (sau ~-taler, ~-talere, ~-talger, ~-talgere, ~-tipsia) Persoană lipsită de demnitate, care trăiește pe seama altora. 18 vr (Îe) A se ~ pe bot de ceva A fi nevoit să renunțe la ceva. 19 vt A mânca tot ce i s-a oferit cu lăcomie. 20 vt (Reg; d. molii) A roade. 21 vrp (Reg; fig) A fi valorificat. 22 vt (Reg) A fura. 23 vr (Îvr) A se șterge. 24 vi (Reg; pcf) A ninge.

țing-ling i, sns [At: SADOVEANU, O. III, 89 / V: ținghi-linghi (S și: ținghilinghi), ținghi-ling (S și: ținghiling) / E: fo] 1-2 Cuvânt care redă sunetul clopoțeilor, al zurgălăilor sau al clopotelor.

ținghi-ling i vz țing-ling

LINGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ◊ Expr. A-și linge degetele (sau buzele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. = (fam.) om care trăiește pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A linguși cu slugărnicie. – Lat. lingere.

LINGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre unele animale, mai rar despre oameni) A trece cu limba peste ceva de mîncare, a lua cu limba resturi de mîncare. Lingeam fiecare fărîmitură. SAHIA, N. 32. Nu ne era a învăța, cum nu-i e cînelui a linge sare. CREANGĂ, A. 110. ◊ Expr. (Familiar, despre oameni) A-și linge degetele (sau buzele) sau (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua și ultimele resturi după ce ai mîncat ceva bun sau ca manifestare a unei senzații de plăcere, a unei pofte mari). Acum o să fie bun de mîncat... Îmi ling buzele. STANCU, D. 51. Bucata de pui o ducea la gură cu mîna și-și lingea degetele. PAS, Z. I 269. Se linse pe buze de dulceață. RETEGANUL, P. II 42. La masă de-l poftește, el degetele-și linge. NEGRUZZI, S. II 208. (Refl.) A se linge pe bot (de ceva) v. bot. ◊ Fig. Flăcările se îndoaie, ling pămîntul. STANCU, D. 138. ♦ (Rar) A mînca, a devora. [Lupul] se așază la masă și într-o clipă linge tot ce era pus pe dînsa. CREANGĂ, O. A. 274. 2. (Despre animale) A netezi cu limba blana de pe corp, o rană etc. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. GÎRLEANU, L. 25. Fata babei era... netezită pe cap, de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284. ♦ A trece cu limba peste mîna omului sau peste trupul unei ființe în semn de afecțiune (și supunere). Cum dete [capra] de copil... începu să-l lingă. ISPIRESCU, L. 135. Moțoc îi sărută mîna, asemenea cînelui care, în loc să muște, linge mîna care-l bate. NEGRUZZI, S. I 141. Mielușorul... Linge mîna nemiloasă spre jungherea lui gătită. CONACHI, P. 262. 3. (Familiar) A linguși. Pe din față te linge, pe din dos te frige. ȘEZ. I 218.

LINGE-BLIDE s. m. (Familiar) Persoană care trăiește pe socoteala altora; parazit.

LINGE-TALGER s. m. (Neobișnuit) Linge-blide. Ian ascultă, măi linge-talger. ALECSANDRI, T. 1329.

A LINGE ling tranz. 1) (mai ales despre animale) A netezi cu limba (în semn de afecțiune). 2) (mâncare) A lua câte puțin cu limba, atingând în mod repetat. ◊ A-și ~ degetele a încerca o plăcere deosebită mâncând ceva gustos. 3) fig. fam. A linguși în mod înjositor. ◊ Linge-blide om care trăiește pe socoteala altora; trântor; parazit. /<lat. lingere

linge v. 1. a trece cu limba peste un obiect; 2. fig. a linguși: linge unde a scuipat. [Lat. LINGERE].

linge-talere m, lingău. [Modelat după germ. Tellerlecker].

linge-tálere m., pl. tot așa. Lingăŭ.

linge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ling, 3 sg. linge, imperf. 1 lingeam, perf. s. 1 sg. linsei, 1 pl. linserăm, m.m.c.p. 1 pl. linseserăm; conj. prez. 1 sg. să ling, 3 sg. să lingă, ger. lingând; part. lins

!linge-blide (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui linge-blide; pl. linge-blide

linge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ling, imperf. 3 sg. lingea, perf. s. 1 sg. linsei, 1 pl. linserăm; part. lins

!linge-blide (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui linge-blide; pl. linge-blide

linge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ling, imperf. 3 sg. lingea, perf. s. 1 sg. linsei, 1 pl. linserăm; part. lins

linge-blide s. m. invar.

LINGE vb. v. flata, linguși, măguli.

LINGE vb. (fig.) a se pieptăna. (Pisicile se ~.)

LINGE-BLIDE s. v. parazit

LINGE-TALERE s. v. parazit.

LINGE-TALGERE s. v. parazit.

linge vb. v. FLATA. LINGUȘI. MĂGULI.

LINGE vb. (fig.) a se pieptăna. (Pisicile se ~.)

linge-blide s. v. PARAZIT.

linge-talere s. v. PARAZIT.

linge-talgere s. v. PARAZIT.

linge (ling, lins), vb. – 1. A atinge cu limba. – 2. A linchi. – 3. A măguli, a peria, a adula. – Mr. (a)lingu, (a)limșu, (a)lindzire, megl. ling, istr. ling, lins, linje. Lat. lĭngĕre (Pușcariu 978; Candrea-Dens., 999; REW 5066; Pascu, I, 32), cf. v. it. lingere (friul. lenzi, sicil. lingiri, sard. linghere, cf. Battisti, III, 2238). Der. lingău, s. m. (linge-blide; parazit); linge-talere, s. m. (lipitoare, parazit); lingăi, vb. (Trans., a linguși); lingăreț, adj. (lacom, hulpav); lingări, vb. (a fi parazit, a mînca pe spinarea altuia; a păcăli, a linguși); lingăritură, s. f. (înv., lingușitură, măgulitură); linguși, vb. (a peria, a înșela, a adula), cu suf. expresiv -și; lingușeală, s. f. (lingușire, adulație, josnicie); lingușitor, adj. (mincinos, care lingușește); prelinge, vb. (a linge; a se scurge, a curge un lichid care scapă dintr-un recipient poros sau spart, refl., a aluneca), cu pref. pre-.

LING, Per Henrik (1776-1839), medic și scriitor suedez. Prof. univ. din Lund. A creat (1913) Institutul Regal Central de Gimnastică din Stockholm. Autor al unei epopie („Gylfe”) și al unor tragedii romantice. Fondatorul sistemului suedez de gimnastică medicală („Fundamentele generale ale gimnasticii”).

LING, Frederick F. (n. 1927), inginer american de origine chineză. Stabilit în S.U.A. (1947). Prof. univ. la New York și Austin (Texas). Cercetări privind așchierea metalelor, frecarea uscată și statică; a dezvoltat numeroase tehnici de vârf pentru măsurarea temperaturilor, a tensiunilor și deformațiilor în regim static și dinamic. M. de onoare al Acad. Române (1994).

HINGANUL MARE (HINGGAN LING), culme muntoasă în NE Chinei și E Mongoliei, cu direcția SV-NE, alcătuită din granite și andezite. Formează limita între Asia Centrală și de Est. Lungime: 1.200 km; lățime: 400 km. Alt. medie: 800-1.200 m; alt. max.: 2.158 m (vf. Huanggangshan). Rezervații naturale.

HINGANUL MIC (XIAO XINGGAN LING), culme muntoasă în E Asiei (China și Rusia), alcătuită din șisturi cristaline, gnaisuri, granite și bazalte. Lungime: 500 km; lățime: 320 km. Alt. medie: 400-800 m; alt. max.: 1.150 m. Rezervații naturale.

NAN LING, lanț muntos în SE Chinei, extins pe 1.400 km lungime, cu alt. medii de 1.000-1.500 m; alt. max.: 2.123 m. Zăcăminte de argint, zinc, cupru, wolfram, antimoniu, fier ș.a. Acoperit cu păduri tropicale și subtropicale veșnic verzi.

a linge cireașa / chiseaua expr. (eufem., er., obs.) a practica cuniliția.

a linge în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva).

a linge o pânză expr. (d. îndrăgostiți) a merge la cinematograf.

a se linge pe bot (de ceva) expr. a fi nevoit să renunțe (la ceva).

a-i fi (cuiva de ceva) cum îi este câinelui a linge sare expr. a nu dori deloc să se facă un anumit lucru.

linge-blide s. m. invar. om care trăiește pe socoteala altora, parazit, om de nimic.

să-ți lingi degetele (nu alta!) expr. (d. mâncare) gustos, delicios.