LIMONIU, -IE, limonii, adj. (Înv.) Galben ca lămâia. – Din tc. limoni.

limoniu, ~ie a [At: DEX / Pl: ~ii / E: tc limoni] (Rar) Galben ca lămâia.

LIMONIU, -IE, limonii, adj. (Rar) Galben ca lămâia. – Din tc. limoni.

LIMONIE, limonii, s. f. (Învechit și arhaizant) Lămîie. Străbătu săgeată întîiul despărțimînt din raiul lui Mazdrîh, cu arome de țîri și limonie. C. PETRESCU, A. R. 64.

LIMONIU, -IE, limonii, adj. (Învechit) Galben ca lămîia. Ș-a pus rochia de mătase, o rochie limonie. DELAVRANCEA, H. T. 218. Ce-ai pățit de ești limoniu la față? ALECSANDRI, T. 789. Ciubuce... cu imamele de chihlimbar limoniu. FILIMON, C. 47.

LIMONIU ~e (~i) înv. Care este de culoarea lămâii. /<turc. limoni

limoniu a. galben ca lămâia: ești limoniu la față AL. [Turc. LIMONI din LIMON, lămâie].

limoníŭ, -íe adj. (turc. limoni. V. lămîĭe). De coloarea lămîiĭ.

limonie (lămâie) (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. limonia (desp. -ni-a), g.-d. art. limoniei; pl. limonii, art. limoniile (desp. -ni-i-)

limoniu (înv.) adj. m., f. limonie; pl. m. și f. limonii

limonie (lămâie) (înv.) (-ni-e) s. f., art. limonia (-ni-a), g.-d. art. limoniei; pl. limonii, art. limoniile (-ni-i-)

limoniu (înv.) adj. m., f. limonie; pl. m. și f. limonii

limonie (lămâie) s. f. (sil. ni-e), art. limonia (sil. -ni-a), g.-d. art. limoniei; pl. limonii, art. limoniile (sil. -ni-i-)

limoniu adj. m., f. limonie; pl. m. și f. limonii

LIMONIE s. v. lămâie.

limonie s. v. LĂMÎIE.

Limon/ea, -ia v. Filimon 5.

Citrus limon Burm. f. (syn. C. limonia Osbeck). Specie care înflorește în mai-iul. Flori odo- rante, albe în interior, roșietice în afară, în raceme terminale sau axilare. Fruct comestibil, acid, ovat, verde în tinerețe, galben la maturitate. Frunze persistente, alterne, oblonge, lucioase, deseori neregulat-dințate, coriace, cu pețioli aripați, articulați. Arboraș (cca 7 cm înălțime) cu tulpină dreaptă, cenușie (PI. 22, fig. 127).