2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LICENȚIÁ, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).

LICENȚIÁ, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).

licenția [At: BĂLCESCU, M. V. 292 / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: fr licencier, lat licentiare] 1 vt (Înv; c. i. persoane din armată sau subunități militare) A elibera din armată Si: a libera. 2 vt (Asr; c. i. persoane încadrate într-un serviciu) A concedia. 3 vt (Iuz) A acorda cuiva licența1 (14). 4 vr (Iuz) A ieși din limitele bunei-cuviințe și ale moralei. 5 vr (Iuz) A abuza de libertatea individuală.

LICENȚIÁ, licențiez, vb. I. Tranz. A concedia (pe cineva) dintr-un serviciu. – Pronunțat: -ți-a.

LICENȚIÁ vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare].

LICENȚIÁ vb. tr. a concedia pe cineva din serviciu. (< fr. licencier)

A LICENȚIÁ ~éz tranz. rar (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a concedia; a elibera; a destitui. /<fr. licencier

licențià v. a concedia, vorbind de trupe.

*licențiéz v. tr. (mlat. licentiare, fr. licencier). Congediez, daŭ drumu (vorbind de trupe).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

licențiá (a ~) (rar) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 licențiáză, 1 pl. licențiém (-ți-em), conj. prez. 3 să licențiéze; ger. licențiínd (ți-ind)

licențiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. licențiéz, 1 pl. licențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. licențiéze; ger. licențiínd (sil. -ți-ind)

licenția (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. licențiază, ger. licențiind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LICENTIA (în mitologia romană), zeița desfrânării. Avea consacrat un templu, care amintea de un lăcaș al dezmățului.

Intrare: Licentia
Licentia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: licenția
  • silabație: -ți-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licenția
  • licențiere
  • licențiat
  • licențiatu‑
  • licențiind
  • licențiindu‑
singular plural
  • licenția
  • licențiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • licențiez
(să)
  • licențiez
  • licențiam
  • licențiai
  • licențiasem
a II-a (tu)
  • licențiezi
(să)
  • licențiezi
  • licențiai
  • licențiași
  • licențiaseși
a III-a (el, ea)
  • licenția
(să)
  • licențieze
  • licenția
  • licenție
  • licențiase
plural I (noi)
  • licențiem
(să)
  • licențiem
  • licențiam
  • licențiarăm
  • licențiaserăm
  • licențiasem
a II-a (voi)
  • licențiați
(să)
  • licențiați
  • licențiați
  • licențiarăți
  • licențiaserăți
  • licențiaseți
a III-a (ei, ele)
  • licenția
(să)
  • licențieze
  • licențiau
  • licenția
  • licențiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

licenția

etimologie: