4 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lic2 sn [At: CORESI, EV. 536 / Pl: ~uri / E: nct] (Îvr) Ceată.

lic1 i [At: SĂM. III, 663 / E: fo] (Are) Cuvânt care redă un fenomen luminos cu apariție spontană, intermitentă, slab perceptibilă și de scurtă durată sau o senzație produsă de un astfel de fenomen.

LIC(O)- elem. „lup”. (< fr. lyc/o/-, cf. gr. lycos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lic s.n. (înv.) ceată, gloată.

LIC-, v. LICO-.~antrop (v. -antrop), s. m. și f., persoană care suferă de licantropie; ~antropie (v. -antropie), s. f., alienație mintală în care bolnavul se crede transformat în lup; ~odont (v. -odont), adj., cu dinți de lup; ~orexie (v. -orexie), s. f., foame excesivă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Lic
nume propriu (I3)
  • Lic
Intrare: lic (interj.)
lic (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • lic
Intrare: lic (pref.)
prefix (I7-P)
  • lic
Intrare: lic (subst.)
lic (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lic
  • licul
  • licu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lic
  • licului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)