3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÉNE s. f. Faptul de a se complace în inactivitate; înclinația celui căruia nu-i place, care nu dorește, nu vrea să muncească, căruia îi place să stea fără să muncească; trândăvie; lâncezeală. – Din sl. lĕnĩ.

LÉNE s. f. Faptul de a se complace în inactivitate; înclinația celui căruia nu-i place, care nu dorește, nu vrea să muncească, căruia îi place să stea fără să muncească; trândăvie; lâncezeală. – Din sl. lĕnĩ.

lene sfs [At: (a. 1550) GCR I, 3/22 / E: slv лѣнь] 1 Predispoziție pentm starea de inactivitate, caracterizată prin lipsa plăcerii, a dorinței sau a voinței de a munci, refuzul de a face un efort psihic sau intelectual etc. Si: leneveală (1), (reg) lenevoșie (1), (înv) lenie (1). 2 Stare de inactivitate Si: apatie, indolență, lâncezeală, lenevie (2), nepăsare, (reg) lenevoșie (2), (înv) lenie (2). 3 (Îlav) Cu ~ Fără vigoare și fără tragere de inimă Si: alene, încet. 4 (Îe) A-i fi ~ A se complace în inactivitate. 5 (Reg; îe) A-i pica ~ A-și pierde vigoarea. 6 (Fam; îe) Nu ți-e ~? Nu ți-e rușine. 7 (Reg; îlav) La ~ goală Alene. 8 (Reg) Mușchi al brațului. 9 (Țes; Mol; șîs ~a femeii) Alergătoare la războiul de țesut. 10 (Ent; reg) Cosaș (Lacusta viridissima). 11 (Trs) Insecta Pompilus viaticus.

leni [At: COD. VOR. 41/8 / Pzi: ~nesc / E: slv лѣнити] 1-2 vri (Mol; înv) A (se) lenevi (5-6). 3 vi (Mol) A sta degeaba Si: a trândăvi. 4 vi (Îvr) A lucra fără tragere de inimă.

LÉNE s. f. Lipsă a dorinței (și a voinței) de a munci, stare de inactivitate, lîncezeală; trîndăvie. De lene el nu-și mai scotea pălăria, dar răspundea prin vorbe, glumind și spunînd fiecăruia pe nume. BART, E. 339. La Paris, în lupanare de cinisme și de lene... Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos. EMINESCU, O. I 151. Să se ferească de lene și de beție. NEGRUZZI, S. I 299. ◊ (Personificat) Lucrul adună, iar lenea risipește (= lenea aduce sărăcie). SBIERA, P. 206. Lenea e cucoană mare care n-are (sau cere) de mîncare sau lenea-i împărăteasă mare, se spune celui (sau despre cel) care nu vrea să muncească. Un sat întreg n-ar fi pus oare mînă de la mînă, ca să poată face dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împărăteasă mare; ce-ți bați capul. CREANGĂ, P. 332. ◊ (Construit cu verbul «a fi» și cu subiectul logic în dativ) Eu... eram după gard, că mi-a fost lene să mă duc în poiană. DUMITRIU, N. 243. Îmblă parcă amintindu-și vreun cîntec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene. EMINESCU, O. I 159.

LENÍ, lenesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se lenevi. Azi peștele s-a lenit mai devreme. SADOVEANU, N. F. 68. Nu mă lenesc a șterge, de scriu puțin sau mult. NEGRUZZI, S. II 270.

LENÍ, lenesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se lenevi. – Slav (v. sl. lĕniti).

LÉNE f. Stare a celui care nu vrea, nu dorește sau nu-i place să muncească; lenevie; trândăvie. [G.-D. lenei] /<sl. lĕni

lene f. 1. dispozițiune obișnuită de a nu lucra; 2. iubire exagerată de odihnă, de neocupațiune [Slav. LĬENĬ].

léne f. (vsl. bg. rus. lĕnĭ. V. alene). Starea sufletuluĭ și trupuluĭ cînd nu-țĭ place să lucrezĭ: cînd mănîncĭ mult și e cald, țĭ-e lene. V. trîndăvie.

lenésc (mă) v. refl. (vsl. lĕniti sen). Est. Mă lenevesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÉNE s. indolență, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie, (rar) lenevire, puturoșie, trândăvit, (înv.) tandur. (E de-o ~ condamnabilă.)

LENE s. indolență, lenevie, puturoșenie, trîndăveală, trîndăvie, (rar) lenevire, puturoșie, trîndăvit, (înv.) tandur. (E de-o ~ condamnabilă.)

Lene ≠ râvnă, silință, sârguință, zel

arată toate definițiile

Intrare: Lenea
Lenea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Lenea
Intrare: lene
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lene
  • lenea
plural
genitiv-dativ singular
  • lene
  • lenei
plural
vocativ singular
plural
leane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lengă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: leni
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • leni
  • lenire
  • lenit
  • lenitu‑
  • lenind
  • lenindu‑
singular plural
  • lenește
  • leniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lenesc
(să)
  • lenesc
  • leneam
  • lenii
  • lenisem
a II-a (tu)
  • lenești
(să)
  • lenești
  • leneai
  • leniși
  • leniseși
a III-a (el, ea)
  • lenește
(să)
  • lenească
  • lenea
  • leni
  • lenise
plural I (noi)
  • lenim
(să)
  • lenim
  • leneam
  • lenirăm
  • leniserăm
  • lenisem
a II-a (voi)
  • leniți
(să)
  • leniți
  • leneați
  • lenirăți
  • leniserăți
  • leniseți
a III-a (ei, ele)
  • lenesc
(să)
  • lenească
  • leneau
  • leni
  • leniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lene leane lengă

  • 1. Faptul de a se complace în inactivitate; înclinația celui căruia nu-i place, care nu dorește, nu vrea să muncească, căruia îi place să stea fără să muncească.
    exemple
    • De lene el nu-și mai scotea pălăria, dar răspundea prin vorbe, glumind și spunînd fiecăruia pe nume. BART, E. 339.
      surse: DLRLC
    • La Paris, în lupanare de cinisme și de lene... Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos. EMINESCU, O. I 151.
      surse: DLRLC
    • Să se ferească de lene și de beție. NEGRUZZI, S. I 299.
      surse: DLRLC
    • personificat Lucrul adună, iar lenea risipește (= lenea aduce sărăcie). SBIERA, P. 206.
      surse: DLRLC
    • personificat Lenea e cucoană mare care n-are (sau cere) de mâncare sau lenea-i împărăteasă mare, se spune celui (sau despre cel) care nu vrea să muncească.
      surse: DLRLC
    • personificat Un sat întreg n-ar fi pus oare mînă de la mînă, ca să poată face dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împărăteasă mare; ce-ți bați capul. CREANGĂ, P. 332.
      surse: DLRLC
    • Eu... eram după gard, că mi-a fost lene să mă duc în poiană. DUMITRIU, N. 243.
      surse: DLRLC
    • Îmblă parcă amintindu-și vreun cîntec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene. EMINESCU, O. I 159.
      surse: DLRLC

etimologie:

leni

etimologie: