lenă¹ sf [At: BOJINCĂ, A. I, 74/5 / Pl: ~ne / E: lat laena] (Ltî; rar) Manta groasă care se purta deasupra tunicii.

lenă² sf [At: PAMFILE, VĂZD. 7 / Pl: ~ne / E: nct] (Ent; reg) Viespe-de-drumuri Si: (Trs) țibocuță, țobâc (Pompilius viaticus).

lenă³ sf [At: CHEST. IV, 17/49 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Loc de țarină pe unde se umblă cu carul.

LENA, fluviu navigabil în E Siberiei (Federația Rusă); 4.400 km. Supr. bazinului: 2,5 mil. km². Izv. din M-ții Baikal (Baikalskii Hrebet), de la c. 1.800 m alt., având în cursul superior (până la confl. cu Vitim) o vale îngustă, iar apoi aceasta se lărgește până la c. 30 km în cursul mijlociu și inferior. Aproximativ jumătate din lungimea fluviului curge pe direcția SV-NE (de la izvor până la la Iakutsk), iar restul pe direcție S-N, traversând regiunea centrală a Siberiei, unde separă Pod. Siberiei Centrale de culmile M-ților Verhoiansk, după care se varsă în M. Laptev printr-o deltă de c. 30 mii km². Afl. pr.: Kirenga, Vitim, Aldan, Viliui, Muna. Resurse hidroenergetice. Pescuit.

CONSTANTE, Lena (1909-2005, n. București), artisti decoratoare română. Lucrări de artă decorativă și ilustrație de carte cu motive folcloriste în soluții plastice inedite („Păpuși”).

Len/a, -ă, -ești v. Elena I 1.