3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.

LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.

leah2, ~ă [At: CORESI, ap. GCR. I, 25/24 / V: leaf sm, leav sm, leș sm / Pl: lehi, leahi, leși / E: ucr лях] 1-2 smf, a (Persoană) originar(ă) din Polonia Si: polon, polonez, (îrg) poleac, (îrg) polecesc, (înv) polonesc. 3 sm (Mol) Vânt rece care suflă dinspre nord.

leah1 sn [At: PAMFILE, D. 93 / V: (reg) leas, leau / Pl: ~uri / E: bg леха „răzor”] 1[1] (Olt; Dob; mpl) Construcție auxiliară dintr-o gospodărie Si: acaret, dependință, (reg) oleab Vz: (reg) oleat. 2 (Olt; mpl) Obiecte din gospodărie nedefinite mai îndeaproape. corectată

  1. Numerotarea primului sens al cuvântului lipsește în original — LauraGellner

LEAH, -Ă, pl. m. leși, s. m. și f. (Învechit) Polonez(ă). – Variantă: leș s. m.

LEAH leși m. înv. Persoană care face parte din populația Lehiei (Poloniei) sau este originară din Lehia; polonez. /<ucr. ljach

Leah a. și m. (pl. Leși), numele arhaic și popular al Polonului: cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul încruntat AL. [Rus. LĬEHŬ].

leah și leav, leáșcă d., pl. Leșĭ, Lește. (vrus. Lĭehŭ, Lĕahŭ, pol. Lech, Lach, vsl. Lenhŭ. Bern. 1, 705). Vechĭ. Azĭ pop. Polon. V. leșesc.

LEȘ2 s. m. v. leah.

Leși m. pl. vechiul nume al Polonilor. [V. Leah].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

leáh (-léhi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș. Sl. lĕchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Byhan 317), cf. rut. ljach, tc. leh.Der. leașcă, s. f. (poloneză); leșesc, adj. (polon); leșește, adv. (ca polonezii); Lehia, s. f. (Polonia, înv.); Lehliu, nume propriu, din tc. lehli „polonez”.

leáh (leáhuri), s. n. – Dependințe, accesorii. – Var. leau. Sl. lecha „scîndură, arie”.

arată toate definițiile

Intrare: Leah
nume propriu (I3)
  • Leah
Intrare: leah (s.m.)
substantiv masculin (M42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leah
  • leahul
  • leahu‑
plural
  • leși
  • leșii
genitiv-dativ singular
  • leah
  • leahului
plural
  • leși
  • leșilor
vocativ singular
  • leahule
plural
  • leșilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leș
  • leșul
  • leșu‑
plural
  • leși
  • leșii
genitiv-dativ singular
  • leș
  • leșului
plural
  • leși
  • leșilor
vocativ singular
  • leșule
  • leșe
plural
  • leșilor
Intrare: leah (s.n.)
leah2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leah
  • leahul
  • leahu‑
plural
  • leahuri
  • leahurile
genitiv-dativ singular
  • leah
  • leahului
plural
  • leahuri
  • leahurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leah, -ă (persoană) leahă leș

etimologie: