2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂÓR s. n. Firele de cânepă sau de in care rezultă după melițare și din care se extrage fuiorul. – Et. nec.

LĂÓR s. n. Firele de cânepă sau de in care rezultă după melițare și din care se extrage fuiorul. – Et. nec.

or sm [At: I. IONESCU, M. / V: (reg) laor / E: ns cf lat lober, -bri] Fire de cânepă sau de in care rezultă după melițare și din care se extrage fuiorul.

lăor n. coroagă de cânepă sau de in.

lăór n., pl. urĭ (lat. lĭber, carte, din care s’a făcut *léur, apoĭ *leór, ca fior. V. liber 1). Fibră textilă de cînepă orĭ de in.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lăór (-ri), s. m. – Fuior de in sau de cînepă. – Var. lior. Origine îndoielnică. După Tiktin și Scriban din lat. liber (bot.), tratat ca febrisfior, cf. REW 5011.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Laor
nume propriu (I3)
  • Laor
Intrare: lăor
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • or
  • orul
  • oru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • or
  • orului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăor

  • 1. Firele de cânepă sau de in care rezultă după melițare și din care se extrage fuiorul.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: