Laocoon m. 1. Mit. preot al lui Apollon, care, împreună cu cei doi fii ai săi, fu sugrumat de doi șerpi monstruoși, când cu împresurarea Troiei; 2. celebru grup de marmoră, azi în Vatican, descoperit în 1506 aproape de Roma.

Laocoon, preot al lui Apollo. Pentru că s-a opus introducerii calului de lemn, construit de greci, în cetatea Troiei și i-a îndemnat pe troieni să nu se încreadă în spusele dușmanilor lor, Laocoon și-a atras asupra sa mânia zeilor potrivnici Troiei. În timp ce-i aducea un sacrificiu lui Poseidon pe un altar în afara cetății, Laocoon a fost atacat de doi balauri îngrozitori ieșiți din valurile mării și ucis împreună cu cei doi fii ai săi. Înspăimântați de moartea lui, în care au văzut un semn divin, troienii n-au pregetat să-și dărâme zidurile ca să introducă în interiorul cetății calul fatal.

LAOCOON (în mitologia greacă), fiul lui Priam, preot troian al zeului Apolo. Sugrumat, împreună cu fiii săi, de cei doi șerpi uriași trimiși de zeița Atena (care îi proteja pe greci), drept pedeapsă pentru că s-a opus aducerii în cetate a calului de lemn lăsat de ahei în fața acesteia. Reprezentat în celebrul grup statuar elenistic creat, în 42-21 î. Hr., de sculptorii Agesandros, Polydoros și Athenodoros (aflat în prezent la Muzeul Vaticanului).