3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Lainici pl. 1. pisc al Carpaților în jud. Gorjiu; 2. (sau Vulcan), trecătoare de importanță strategică, deschisă de Jiu, stabilește comunicațiunea între Olt și Transilvania; 3. mânăstire în trecătoarea Lainici.

LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, a hoinări. – Din lainic.

LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, a hoinări. – Din lainic.

lainic, ~ă [At: CIHAC, II, 551 / Pl: ~ici, ~ice / E: laie1 + -nic] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care umblă dintr-un loc în altul fără nici un rost Si: haimana, vagabond. 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) leneșă Si: trândav. 5 a (Mol) Rătăcitor. 6 smf (Mol) Copil obraznic și alintat. 7 a (Reg; d. mers) Încet. 8 a (Reg; d. mers) Furișat.

lăinici vi [At: NEGRUZZI, S. I, 220 / Pzi: ~cesc / E: lainic] (Pop) 1 vi A umbla fără rost Si: a hoinări, a vagabonda. 2 vr A se obrăznici. 3 vr A se alinta.

LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără nici un rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

LÁINIC, -Ă, lainici, -e, s. m. și f. (Mold.) Om care umblă fără nici un rost, fără nici o treabă; pierde-vară. Pînă-n sară am și colindat mai tot satul; ba și pe la scăldat am tras o raită cu prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16.

LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A umbla de colo pînă colo fără rost, a bate drumurile, a hoinări. Cîteodată, cînd sînt fără treabă, îmi place a lăinici pe ulițe, saucum se zicea număra pavelele. NEGRUZZI, S. I 320.

A LĂINICÍ ~ésc intranz. pop. 1) A fi lainic; a hoinări; a vagabonda. 2) fig. pop. A merge din loc în loc fără nici un scop; a hoinări; a vagabonda; a rătăci. /Din lainic

lainic a. Mold. rătăcitor: pasăre lainică. ║ m. vagabond: un lainic și un pierdevară CR. [V. laie].

lăinicì v. Mold. a vagabonda: îmi place a lăinici pe uliți NEGR.

láĭnic, -ă adj. (d. laĭe 1). Est. ș. a. Laĭdac, rătăcitor, hoĭnar, haĭmana, vagabond.

lăĭnicésc v. intr. (d. laĭnic). Est. Umblu laĭnic, hoĭnăresc, rătăcesc, lăĭdăcesc, vagabondez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

láinic (reg.) s. m., pl. láinici

lăinicí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăinicésc, imperf. 3 sg. lăiniceá; conj. prez. 3 să lăiniceáscă

láinic s. m., pl. láinici

lăinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăinicésc, imperf. 3 sg. lăiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăiniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÁINIC adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

LÁINIC s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

LĂINICÍ vb. v. alinta, cocoli, hoinări, obrăznici, răsfăța, răzgâia, vagabonda.

arată toate definițiile

Intrare: Lainici
Lainici
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Lainici
  • Lainiciul
plural
genitiv-dativ singular
  • Lainiciului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lainic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lainic
  • lainicul
  • lainicu‑
plural
  • lainici
  • lainicii
genitiv-dativ singular
  • lainic
  • lainicului
plural
  • lainici
  • lainicilor
vocativ singular
  • lainicule
  • lainice
plural
  • lainicilor
Intrare: lăinici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăinici
  • lăinicire
  • lăinicit
  • lăinicitu‑
  • lăinicind
  • lăinicindu‑
singular plural
  • lăinicește
  • lăiniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăinicesc
(să)
  • lăinicesc
  • lăiniceam
  • lăinicii
  • lăinicisem
a II-a (tu)
  • lăinicești
(să)
  • lăinicești
  • lăiniceai
  • lăiniciși
  • lăiniciseși
a III-a (el, ea)
  • lăinicește
(să)
  • lăinicească
  • lăinicea
  • lăinici
  • lăinicise
plural I (noi)
  • lăinicim
(să)
  • lăinicim
  • lăiniceam
  • lăinicirăm
  • lăiniciserăm
  • lăinicisem
a II-a (voi)
  • lăiniciți
(să)
  • lăiniciți
  • lăiniceați
  • lăinicirăți
  • lăiniciserăți
  • lăiniciseți
a III-a (ei, ele)
  • lăinicesc
(să)
  • lăinicească
  • lăiniceau
  • lăinici
  • lăiniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lainic, -ă lainică

etimologie:

  • Laie + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09

lăinici

  • 1. regional A umbla fără rost.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hoinări rătăci vagabonda un exemplu
    exemple
    • Cîteodată, cînd sînt fără treabă, îmi place a lăinici pe ulițe, sau – cum se zice – a număra pavelele. NEGRUZZI, S. I 320.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • lainic
    surse: DEX '98 DEX '09