6 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAI, LÁIE, lăi, adj. (Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ◊ Expr. Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; așa și pe dincolo. Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; alege! Nici laie, nici bălaie = nici așa, nici așa. – Cf. alb. laja.

LAI, LÁIE, lăi, adj. (Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ◊ Expr. Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; așa și pe dincolo. Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; alege! Nici laie, nici bălaie = nici așa, nici așa. – Cf. alb. laja.

LÁIE s. f. (Pop.) 1. Ceată de țigani (nomazi). 2. Ceată dezorganizată și zgomotoasă (de copii, de oameni). – Din ucr. laja, „haită de câini”, cf. pol. łaja idem.

lai1 sn [At: DN3 / P: le / Pl: ~uri / E: fr, eg lai] (Lit) Poezie medievală cu caracter liric sau narativ.

laie2 a [At: CREANGĂ, A. 47 / Pl: lăi / E: lat labes, ngr λάἴο] (Pop) 1 (D. lână sau d. țesături din lână de oaie) Negru. 2 Negru amestecat cu alb. 3 Gri. 4 (D. om) Cărunt. 5 (Îe) Că e ~, că-i bălaie sau ba e ~, ba-i bălaie Ba una, ba alta. 6 (Îae) Așa și pe dincolo. 7 (Îe) Ori ~, ori bălaie Ori așa, ori invers, alege! 8 (Îe) Nici ~, nici bălaie Nici așa, nici așa.

laie1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (rar) lai sn / Pl: (rar) lăi / E: pn laja] 1 sf (Asr) Ceată de rromi, de obicei nomazi. 2 sf (Îs) Țigan de ~ Rrom nomad. 3 sf (Pex; îas) Rrom certăreț. 4 sf (Pfm; pex) Persoană guralivă. 5 sf (Pfm; pan) Grup de persoane zgomotoase Si: ceată, haită. 6 sf (Îla) De ~ Care aparține unei cete de rromi Si: țigănesc. 7 sf (Pfm; îal) Vagabond. 8 sf (Pfm; îlav) În ~ Buluc. 9 sf (Reg) Grup de câini sau de alte animale de același fel Si: haită. 10 av (Pop; îe) A se ține ~ (după cineva) A sta nedespărțit de cineva. 11 av (Arg) Nimic.

LÁIE s. f. 1. Ceată de țigani (nomazi). 2. Ceată dezorganizată și zgomotoasă (de copii, de oameni). – Cf. ucr., pol. laja, „haită de câini”.

LAI, LÁIE, lăi, adj. (Popular) Negru sau negru amestecat cu alb (v. fumuriu, cenușiu). Medeanul se umplu de căciuli negre, de ițari creți, de brîne verzi sau roșii, de sumane lăi sau de cojoace albe. HOGAȘ, DR. II 130. Cu un obraz sau cu amîndoi obrajii lăi (cenușii). ȘEZ. II 151. Mioriță laie, laie bucălaie. ALECSANDRI, P. P. 1. ◊ În construcție cu «bălaie» v. bălai. – Variantă: lău (ȘEZ. III 140) adj. m.

LÁIE s. f. 1. (Astăzi rar; mai ales determinat prin «de țigani») Ceată de țigani (de obicei nomazi). Romîncă a cărei bogată zestre cuprindea și o laie de robi țigani. ODOBESCU, S. III 22. Laia se opri la cea întîi crîșmă. ALECSANDRI, la GHICA, S. 82. Tocmai se intîmplase să vie în sat o laie de țigani din Prundu Ieșului. ȘEZ. VII 155. ◊ Țigan de laie = (în opoziție cu țigan de vatră) țigan nomad. 2. Ceată zgomotoasă (de copii, de oameni). Biata bab-a-ntrat în laie. COȘBUC, P. I 226. ◊ (Adverbial, uneori în forma compusă laie-gaie) De cîte ori vine pe la noi mătușa... vin și băieții laie-gaie. STANCU, D. 14. N-ai să mai ieși cu o femeie pe uliță, că se ia bagabonții (= vagabonzii) laie după dumneata. CARAGIALE, O. I 44.

LAI s.n. (Lit.) Poezie medievală cu caracter liric sau narativ. [Pron. le, pl. -uri. / < fr., engl. lai < cuv. celtic].

LAI s. n. poezie medievală cu caracter liric sau narativ, cu versuri scurte, în general de opt silabe, și cu rimă plată. (< fr., engl. lai)

LAI láie (lăi) (mai ales despre lâna oilor) Care este de culoare neagră sau neagră-cenușie; negru sau negru-cenușiu. ◊ Nici laie, nici bălaie nici așa, nici așa. [Monosilabic] /cf. alb. laja

LÁIE f. 1) înv. Grup de țigani nomazi. 2) pop. Ceată dezorganizată și zgomotoasă de copii sau de oameni. /<pol., ucr. laja

laie f. Mold. 1. ceată, în special de țigani nomazi; 2. ceată de vagabonzi: laie de cerșetori GHICA. [Pol. LAĬA].

laiu a. negru vânăt: mioriță laie, laie bucălaie POP.; lână laie, de calitate proastă. [Albanez LAĬ]. ║ f. laie, oaie cu lâna cenușie: giguri de suman și lăi și de noaten CR. V. bălaiu.

1) laĭ și lăŭ, láĭe adj., pl. m. laĭ și lăĭ, f. lăĭ (alb. lĭaĭ, id.). Cenușiŭ închis, sein (vorbind de oĭ): oaĭe, lînă laĭe (la Hațeg, căiță laĭe, căcĭulă neagră). Orĭ laĭe, orĭ bălaĭe, orĭ una, orĭ alta; orĭ într’un fel, orĭ într’altu: trebuĭe să te hotărăștĭ odată: orĭ laĭe, orĭ bălaĭe! – În „Mioriță laĭe, laĭe, bucălaĭe”, laĭe e o prescurtare din bucălaĭe, după cum în altă P. P. e o prescurtare din bălaĭe: Stăĭ, oaĭe laĭe, bălaĭe! Tot așa „Lie, lie, cĭocîrlie” saŭ „Rudă, rudă, paparudă”. V. țigaĭ.

arată toate definițiile

Intrare: laia
laia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: laia
laia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Laia
nume propriu (I3)
  • Laia
Intrare: lai
lai adjectiv
adjectiv (A123)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lai
  • laiul
  • laiu‑
  • laie
  • laia
plural
  • lăi
  • lăii
  • lăi
  • lăile
genitiv-dativ singular
  • lai
  • laiului
  • lăi
  • lăii
plural
  • lăi
  • lăilor
  • lăi
  • lăilor
vocativ singular
plural
lău adjectiv
adjectiv (A114)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lău
  • lăul
  • laie
  • laia
plural
  • lăi
  • lăii
  • lăi
  • lăile
genitiv-dativ singular
  • lău
  • lăului
  • lăi
  • lăii
plural
  • lăi
  • lăilor
  • lăi
  • lăilor
vocativ singular
plural
Intrare: laie
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laie
  • laia
plural
  • lăi
  • lăile
genitiv-dativ singular
  • lăi
  • lăii
plural
  • lăi
  • lăilor
vocativ singular
plural
Intrare: lăia
lăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lai lău

  • 1. popular Negru sau negru amestecat cu alb.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: negru (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Medeanul se umplu de căciuli negre, de ițari creți, de brîne verzi sau roșii, de sumane lăi sau de cojoace albe. HOGAȘ, DR. II 130.
      surse: DLRLC
    • Cu un obraz sau cu amîndoi obrajii lăi (cenușii). ȘEZ. II 151.
      surse: DLRLC
    • Mioriță laie, laie bucălaie. ALECSANDRI, P. P. 1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; așa și pe dincolo.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; alege!
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. expresie Nici laie, nici bălaie = nici așa, nici așa.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

laie popular

  • 1. Ceată de țigani (nomazi).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Romîncă a cărei bogată zestre cuprindea și o laie de robi țigani. ODOBESCU, S. III 22.
      surse: DLRLC
    • Laia se opri la cea întîi crîșmă. ALECSANDRI, la GHICA, S. 82.
      surse: DLRLC
    • Tocmai se întîmplase să vie în sat o laie de țigani din Prundu Ieșului. ȘEZ. VII 155.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Țigan de laie = (în opoziție cu țigan de vatră) țigan nomad.
      surse: DLRLC
  • 2. Ceată dezorganizată și zgomotoasă (de copii, de oameni).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Biata bab-a-ntrat în laie. COȘBUC, P. I 226.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial (Uneori în forma compusă laie-gaie) De cîte ori vine pe la noi mătușa... vin și băieții laie-gaie. STANCU, D. 14.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial N-ai să mai ieși cu o femeie pe uliță, că se ia bagabonții (= vagabonzii) laie după dumneata. CARAGIALE, O. I 44.
      surse: DLRLC

etimologie: