2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. – Lat + suf. -ăreț.

LĂTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. – Lat + suf. -ăreț.

lătăreț, ~eață a [At: GT (a. 1839), 104 / Pl: ~i, ~e / E: lat + -ăreț] 1 a (Pop) Care are o formă lată și turtită Si: plat (pop), lătăneț, (reg) lătăuș (1). 2 av (Îe) A vorbi ~ A vorbi greoi. 3 sf (Iht; Trs) Obleț (Alburnus alburnus). 4 sf (Iht; Trs) Beldiță (Alburnoides bipunctatus). 5-6 a, av (Care este scris) cu litere mai late decât în mod obișnuit. 7 sm Peștele Scamber pelamys. 8 sf (Înv) Literă tipografică lată, utilizată la diferite specii de imprimate. 9 (Înv) Cinzeacă (2).

LĂTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. Adunarea toată se sculă, cînd intră Grigore... un uriaș în opinci lătărețe. CAMILAR, N. II 266. Flacăra... acum se ridică mai lătăreață și mai îndărătnică. SLAVICI, N. II 4. O minunată plătică lătăreață, vie și grasă. ODOBESCU, S. I 462.

LĂTĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care are formă lată și turtită. /lat + suf. ~ăreț

lătăreț a. cam lat. ║ m. pește care seamănă cu scrumbia (Scomber pelamys).

lătăréț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. lat.). Cam lat: Tătariĭ aŭ fața lătăreață.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lătăréț adj. m., pl. lătăréți; f. lătăreáță, pl. lătăréțe

lătăréț adj. m., pl. lătăréți; f. sg. lătăreáță, pl. lătăréțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂTĂRÉȚ adj. plat, turtit, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~eață.)

LĂTĂREȚ adj. plat, turtit, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LĂTĂREȚU, Maria (1911-1972, n. sat Bălcești, jud. Gorj), cântăreață și creatoare de folclor românesc. Descoperită de Constantin Brăiloiu. S-a remarcat prin stilul lăutăresc țărănesc rafinat (cu elemente caracteristice zonei folclorice Gorj), prin căldura interpretării, precum și prin capacitatea de a recrea motive muzicale și poetice tradiționale în cântece noi. Carieră națională și internațională. ca solistă a orchestrei „Barbu Lăutaru” (din 1949), înregistrări antologice în arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”.

Intrare: Lătărețu
Lătărețu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lătăreț
lătăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lătăreț
  • lătărețul
  • lătărețu‑
  • lătăreață
  • lătăreața
plural
  • lătăreți
  • lătăreții
  • lătărețe
  • lătărețele
genitiv-dativ singular
  • lătăreț
  • lătărețului
  • lătărețe
  • lătăreței
plural
  • lătăreți
  • lătăreților
  • lătărețe
  • lătărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lătăreț

  • 1. Care are o formă lată și turtită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lătăuș plat turtit attach_file 3 exemple
    exemple
    • Adunarea toată se sculă, cînd intră Grigore... un uriaș în opinci lătărețe. CAMILAR, N. II 266.
      surse: DLRLC
    • Flacăra... acum se ridică mai lătăreață și mai îndărătnică. SLAVICI, N. II 4.
      surse: DLRLC
    • O minunată plătică lătăreață, vie și grasă. ODOBESCU, S. I 462.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lat + sufix -ăreț.
    surse: DEX '98 DEX '09