kamă sf [At: DN³ / Pl: ~me / E: eg kame] Formă de relief izolată la partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naștere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheață stagnantă și versanții săi.

KAMĂ s.f. (Geol.) Formă de relief izolată la partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naștere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheață stagnantă și versanții văii. [< engl. kame < cuv. scoțian].

KAMĂ s. f. Formă de relief izolată în partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naștere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheață stagnantă și versanții văii. (din engl. kame < scoț. kame = pieptene < engl. med. (de N) camb = pieptene < engl. veche)

Kama(deva) m. zeul amorului, în mitologia indiană.

kama s. f. Sistemul teologic al islamismului sunnit, întemeiat de Al-Așari (873-935). – Din fr. kama.

Kama, zeul iubirii în mitologia vedică, un fel de Cupidon roman, reprezentat ca un tânăr frumos și înarmat cu un arc, a cărui coardă este formată din numeroase albine, iar ca săgeți are pene și flori.

KAMA (KAMADEVA) (în mitologia vedică), zeul dragostei, personificarea dorinței și a desfătării. Atributele sale fundamentale sunt simbolizate prin cele două soții: Prῑti sau Māyāvatῑ (Iubirea, Prietenia) și Ráti (Voluptatea). Reprezentat ca un adolescent frumos, călărind un papagal și însoțit de alaiul fecioarelor cerești; înarmat cu un arc cu săgeată din flori. Sub egida lui ar fi fost scrise în Antichitate tratatele „Kāmasūtra” și „Kāmatāntra” despre arta sau știința dragostei. Potrivit legendei, a fost transformat în cenușă de Șiva devenind astfel acorporal.

KAMA, râu, afl. stg. al Volgăi în aval de Kazan; 1.805 km. Izv. dintr-o reg. deluroasă, de la V de Ural, și trece prin Solikamsk, Berezniki și Perm. Afl. pr.: Ciusovaia, Belaia, Veatka. Navigabil pe 1.535 km. Potențial hidroenergetic.