2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

joian1 sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~i / E: ns cf joaie] Plantă ierboasă cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu (Oenanthe silafolia).

joian2, ~ă smf [At: H II, 120 / Pl: ~ieni, ~iene / E: joi1 + -an] (Reg) Vită născută joia1 (17) Si: (reg) jocan, joică.

joian m. plantă a cării rădăcină conține un suc galben-portocaliu (Oenanthe crocata). [Origină necunoscută].

joĭán, -ă adj., pl. ĭeniĭ, ĭene (d. Joĭ). Născut Joĭa (vorbind de boĭ și vacĭ). Se întrebuințează maĭ mult ca nume: hăĭs, Joĭene! S.m. O plantă erbacee umbeliferă cu florĭ albe (oenanthe crocata). S.f. Un dans popular (Vlah. Rom. Pit. 111, Jiu de sus).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Joián (nume de bou) s. propriu m.

joián (plantă) s. m., pl. joiéni

joián (plantă) s. m., pl. joiéni


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

joián s.m. (reg.) plantă ierboasă cu flori albe.

Intrare: Joian
Joian nume propriu
nume propriu (I3)
  • Joian
Intrare: joian
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joian
  • joianul
  • joianu‑
plural
  • joieni
  • joienii
genitiv-dativ singular
  • joian
  • joianului
plural
  • joieni
  • joienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

joian

  • 1. regional Plantă ierboasă cu flori albe.
    surse: DAR

etimologie: