JIAN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

jian², ~ă [At: H II, 14 / P: ji-an / Pl: jieni, jiene / E: Jiu + -an] 1 sfa Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei. 2 sfa Melodie după care se execută jiana (1). 3 sfa (Olt; Mun) Horă nedefinită mai îndeaproape Si: jianca (3), jieneasca (1). 4 sfa Melodie după care se execută jiana (3) Si: jianca (4), jieneasca (2). 5 smf Locuitor din regiunea Jiului. 6-7 smf, a (Persoană) care este originară din zona Jiului.

JIAN, -Ă, jieni, -e, subst. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

jiana (dans) (desp. ji-a-) s. f. art., neart. jiană, g.-d. art. jienei (desp. -ji-e-)

!jiana (dans) (ji-a-) s. f. art., neart. jiană, g.-d. art. jienei

jiana (melodie, dans) s. f. art. (sil. ji-a-)

jian (locuitor) (desp. ji-an) s. m., pl. jieni (desp. -ji-eni)

jiană (locuitoare) s. f. (sil. ji-a-), g.-d. art. jienei (sil. ji-e-); pl. jiene

jiana (jieneasca), joc* popular românesc, cu diverse variante și denumiri (râureana, momârlănește, tontoroiul etc.), practicat de ciobanii din jurul Sibiului, Petroșenilor și din nordul Olteniei. Se joacă în grupuri mici (4-6 persoane) sau în perechi. Are ritm binar* și mai multe variante melodice. Mișcarea este vioaie, cu pași bătuți în contratimp*, acompaniată de mute strigături*. Sin.: învârtita*, bătut.

JIANA, com. în jud. Mehedinți; 4.980 loc. (1998). Expl. de argile (Jiana Mare). Creșterea ovinelor. Până în 1965 s-a numit Flămânda.